Soselele Romaniei au devenit adevarate piete ambulante. Cei care isi vand munca de o vara pe marginea santului sunt rupti din viata uneori prea dureroasa a tarii in care locuim: umilinta, desnadejde, saracie. Castigul? O bucata de paine si cativa banuti. Un comert
la limita supravietuirii.

Soare, incat ar putea sa inunde intreaga planeta. Satul mic, cu case carpite, din nordul Dragasaniului pare coplesit de atata soare. Razele nemiloase tin parca mortis sa nu scape nescanata nici o creatura.
OAMENI SI SOARE. La marginea soselei, doar oameni. Dotati cu cate un scaunel sau cu cate o masuta mai subreda, incearca sa se fereasca de razele necrutatoare la umbra vreunui corcodus plin ochi de fructe. Nevoia ii tine in miezul zilei la marginea soselei.
""Trei kilograme am vandut in patru zile, domnita! Doar trei! Cu 4.000 de lei (vechi, bineinteles!). Ce facem noi cu banii astia, ca nici paine nu pot sa iau la copii cu ei."" Se tanguie cu o voce ascutita un comerciant. Vinde varza, marfa ieftina, care se gaseste pe toate drumurile si care din motivul acesta nici ca are cautare. La masina garnisita din belsug cu ""noroc"" pasaresc, in care omul isi tine produsele, doar din joi in Pasti mai opreste cate un interesat. Daca tinem cont ca din doua in doua porti este cate un satean iesit in fata portii cu acelasi produs, perspectivele sunt si mai intunecate.
NEPUTINTA. Slab, ponosit, vanzatorul de varza gaseste totusi putere sa se burzuluiasca atunci cand ii pomenesti de guvernanti: ""Parca stiu ei cum este sa traiesti de pe o zi pe alta? Habar n-au, ei invart banii cu toptanul"".
Colac peste pupaza, pana si acest mijloc de supravietuire este destinat disparitiei. ""Vor sa ne alunge de aici. Cica sa vindem in locuri organizate"", silabiseste omul infuriat la culme. ""De parca eu am bani de benzina ca sa ma duc pana la oras. Iar acolo, alti escroci. Taxe peste taxe."" Omul nici nu vrea sa auda sa dea produsele angrosistilor: ""Pai eu muncesc ca boul de dimineata pana seara la varza asta, iar smecherii astia vor sa le dau de pomana. Pai cu 2.000 de lei cat vor ei sa imi dea nu imi scot nici banii pentru substanta cu care trebuie sa stropesc, nu ii scot"".
FAIR-PLAY. Un alt sat (Calin, la cativa kilometri de Dragasani), alti vanzatori, alte marfuri. Fructe de data aceasta, caise amarate, mici, dar de provenienta autohtona, si prune. Evident, tot romanesti. ""Daca veneati mai devreme gaseati peste tot capsuni. Scaun langa scaun. Este satul rosu de la atatea capsuni"", spune vadit fastacita femeia solida, arsa de soare, cu maini muncite. Este mai putin incrancenata decat vanzatorii de varza. Se lauda ca a avut o zi bunicica: ""A mers astazi vanzarea. Au luat unii cu o masina straina cateva kilograme bune"".
Cu toate ca sunt om langa om, comerciantii nu se dusmanesc: ""Toti avem aceleasi fructe, ca astea se fac prin partile astea. Dar de ce sa ne uram?! Cine vrea sa cumpere vine, se uita si ia de unde ii place mai mult"". Ceva mai la dreapta, o femeie vinde ardei. Numai la sac si fara reducere. ""La cata munca este necesara pentru acesti ardei pe care ii crestem numai in sere, nu merita sa lasi nici macar o mie de lei. Abia strangem bani pentru alimente necesare pe o zi, ce sa mai spunem"", se plange femeia vanjoasa, cu fata arsa de soare.
SARACIE SI SOARE. Probleme sunt berechet si cam aceleasi: ""Oamenii de la primarie spun ca de la anul nu vom mai avea voie sa vindem decat cu certificat de producator. De parca am avea noi bani sa facem specula cu fructe. Sunt de la noi din ograda, ce, parca nu se vede?"". Privirea vanzatoarei se innoreaza pe masura ce isi aminteste zile mai putin fericite: ""Eu am doi batrani de peste 80 de ani de intretinut. Iar intr-o zi am vandut doar doua kilograme. Iar angrosistii ne pacalesc. Vor sa le vindem si cu 5.000 kilogramul"".
La tara leii romanesti sunt o specie rara. ""Tin banii pentru ulei, zahar si d-ale gurii. Mai ne dau astia de la magazin si pe datorie, dar trebuie sa ii dai omului banii mai devreme sau mai tarziu.""
Femeia se intristeaza din ce in ce mai mult. Nu ne lasa inima sa plecam asa, pur si simplu. Cumparam vreo doua kilograme de caise si prune si plecam.

MARFA ROMANEASCA SI CERINTELE BRUXELLESLUI