Vreau sa fie bine inteles un lucru: de regula, oamenii isi inchipuie despre un condamnat la moarte ca este un individ deosebit de periculos, un monstru, o fiara, ei bine, eu vin sa spun ca am cunoscut o multime de condamnati la moarte, am trait printre ei si iata, sunt inca viu si dau marturie ca majoritatea condamnatilor la moarte erau niste oameni invinsi din toate punctele de vedere, atat psihic, cat si fizic, erau ca niste legume stricate ce asteptau sa fie aruncate la gunoi, in fine, erau niste oameni dezorientati total, care o cam luasera razna, adica se imbolnavisera psihic intr-o foarte scurta perioada de timp. Unii aveau vedenii, vedeau fantome si tipau noaptea in somn, urlau asa, de nebuni, boala asta psihica se manifesta sub diferite feluri si cand o persoana si-a pierdut psihicu, atunci, obligat devine o simpla leguma stricata. Eu eram foarte constient de faptul ca aveam un psihic inca sanatos, si cautam sa ma pastrez, am probabil un dram de noroc, sangele meu rece care-mi curge prin vene m-a ajutat sa raman intreg la minte, ori cel putin eu asa pretind. Faptul ca batusem doua plantoane pana in prezent a dat de gandit la conducerea Penitenciarului, pentru ca asa ceva nu se intamplase pana atunci niciodata, iar la conducere ii intrase pesemne morcovua€™ sa nu faca si alti detinuti la fel cum facusem eu, adica ce ordine mai putea sa se pastreze intr-un penitenciar daca mortii se apucau sa ii bata pe plantoanele care ii asupreau, asta suna pur si simplu scandalos. Din acest motiv imi facuse mie separat o camera si pusese patru plantoane sa ma pazeasca, dar cel mai rau era ca se daduse ordin ca toti cei condamnati la moarte sa poarte la maini lanturi cu catuse, plus lanturile de la picioare, care erau deja un obicei al casei. Am fost imobilizat la pat vreme de sapte zile, cand maraiam, spun ca maraiam din cauza calusului, plantoanele ma dezlegau si mergeam la veceu, veceua€™ se afla in celula - acolo, la condamnatii la moarte nu exista nici o intimitate - , dupa ce mergeam la veceu beam o cana cu apa si imi puneau apoi calusul in gura si ma legau iarasi de pat. Am stat asa sapte zile, apoi mi-au dat jos calusul, dar am ramas legat de pat; cel mai rau era noaptea, ca adormeam si eu si cautam sa ma misc, sa ma intorc, si atunci realizam ca nu pot, cel putin ziua, cand eram treaz, realizam ca nu ma pot misca, asa am stat legat la pat vreo trei saptamani, dupa care m-au dezlegat, si asa, ramanand doar cu lanturile la maini si la picioare, ma simteam aproape liber. Calendarul executiilor In fiecare luna eram dus la Procuratura pentru prelungirea mandatului, mandatul de arestare se prelungea din 30 in 30 de zile, timpul se scurgea si ajunsesem deja in luna noiembrie 1986, avusesera loc deja doua executii, prima fusese in august, iar a doua in noiembrie, pe data de 11. Vreau sa spun ca in fiecare seara, de la ora 20 si pana la 22, din cele patru plantoane, trei ieseau la clubul de pe sectie, la televizor, faceau cu schimbul, la patru seri unuia ii venea randul sa nu iasa, iar plantoanele din toate camerele se intalneau in fiecare seara. In ziua de executie, la televizor, seara, plantoanele isi povesteau: uite, de la mine l-a luat pe cutare, de la mine, pe cutare, asadar pe sectie se afla totul si, cand se intorceau plantoanele, in camera incepea discutia pe tema executiei. In fiecare celula de condamnati la moarte era un difuzor, dar fara bobina, bobina era pusa pe un postament mic, deasupra usii, pe dinafara, pe hol, ziua ii mai dadeau drumul, sa mai auzim si noi muzica sau stiri. Cand a avut loc executia era ziua de 11. Cu o zi inainte, pe 10, se intrunise Consiliul de Stat. Asadar, eu trebuia sa urmaresc cand se intruneste Consiliul de Stat, ca a doua zi era o executie cu siguranta. In luna ianuarie 1987 am plecat iar la prelungirea mandatului. De pe sectia a 5-a, unde eram eu, si pana la poarta era o alee lunga de 150 de metri, a venit un militian sa ma duca, de mai multi nici nu era nevoie, asa impodobit cum eram cu lanturi si catuse. Cand l-am vazut pe militianul care venise sa ma duca la poarta am ramas blocat. Militianua€™ era un vechi prieten de-al meu si era pungas de buzunare, eu am tacut din gura, iar cand am iesit din sectie, am mers vreo zece pasi si m-am oprit. ""Misca, ba!"", imi zice militianul, si-atunci i-am zis ca, daca eu nu vreau, sa merg mai departe, n-are decat sa ma ia el in brate sa ma care. ""Cum iti permiti?"", s-a rastit la mine si-abia atunci i-am zis pe nume: ""Ba, Costele, daa€™ rau te-ai facut tu in haina asta spurcata!"". Costel a inghetat cand i-am pronuntat numele. ""Daa€™ de unde stii tu, mai hotule, cum ma cheama?"" ""De cand dormeam la tine-n casa, Costele"", i-am ajutat eu memoria. Trecusera intr-adevar opt ani de cand nu ne vazuseram, dar, cand i-am zis cine sunt, a ramas incremenit, nu-i venea sa creada. Mi-a dat un pachet de Snagov si, mergand spre poarta, Costel m-a rugat sa nu vorbesc nimic de trecutul lui. Bineinteles ca n-am vorbit niciodata nimic, era militian intr-adevar, dar fuseseram tovarasi, dormiseram sub acelasi acoperis si o cunosteam si pe mama lui. Intalnesc un vechi prieten Se facuse deja luna martie 1987 si in fiecare luna cand mergeam la prelungirea mandatului, cand ajungeam la poarta mi se schimbau lanturile si catusele, apoi, cand veneam de la tribunal mi le schimbau din nou. Acesta era procedeul lor de siguranta impotriva evadarii. Pe mine ma duceau de regula separat de ceilalti detinuti, dar se mai intampla sa ne puna si laolalta, si atunci tare ma mai bucuram cand ma intalneam cu vechi prieteni din viata de ""afara"" si mai stateam de vorba. Incepand din luna aprilie am fost chemat in fata instantei, dar eu nu primisem nici un rechizitoriu, nu pricepeam cum pot sa ma judece fara rechizitoriu, si atunci mi-a dat rechizitoriul sa-l iscalesc. Nu am fost de acord sa iscalesc ceva ce nu citisem. Seful escortei s-a dus atunci langa presedinta completului de judecata, i-a spus ceva in soapta, dupa care m-a dus inapoi in camera de urlatoare, cum ii ziceam noi camerei de la tribunal, unde-i tin pe detinuti in asteptarea judecatii. Pe seful escortei il chema Grigore, era un tigan de vreo 48-50 de ani, inalt, solid, a venit cu inca doi militieni de la escorta si mi-a zis sa iscalesc rechizitoriul, dar nu am vrut, pentru ca nu stiam ce scrie in el, dar Grigore si ceilalti doi m-au legat de un calorifer si m-au luat la picioare, in piept, in cap, unde apucau. Cum eram legat si aplecat cu mainile in partea de jos a caloriferului, devenisem un fel de minge de fotbal. Nu mi-a placut sa ma plang niciodata, dar asa de rau ma batusera, incat la intoarcere comandantul de sectie nu voise sa ma mai primeasca inauntru de frica sa nu-i mor pe sectie, si atunci el ar fi preluat intreaga raspundere. S-a facut raport, ce s-o mai fi facut, dar pe Grigore l-a schimbat atunci din postul de sef de escorta. Asa incat, luna viitoare cand am fost dus la tribunal, sef de escorta era un baiat tanar, il chema tot Grigore, da era roman, si era baiat de treaba, vorbea frumos, nu m-a deranjat niciodata. De asta data, la tribunal a aparut insusi procurorua€™ P. cu rechizitoriul. A aparut la mine, jos, la urlatoare. ""De ce nu vrei sa iscalesti, Petrule, rechizitoriul, ia si iscaleste frumos sau vrei sa o pun bine pe sora-ta in instanta. Tu ai uitat, Petrule, ca noi doi aveam o intelegere si trebuie sa o respectam"", si cand mi-a pomenit de sora mea, m-am inmuiat complet, am iscalit, pentru ca oricum n-aveam incotro, stiam ca ma asteapta glontul, macar sa o salvez pe ea. Procesul se amana mereu, fara nici un motiv intemeiat, ma asteptam din partea lui P. sa fabrice niste martori falsi, dar in tot timpul procesului nu a aparut nici un martor. Cu siguranta ca au fost de ajuns iscaliturile mele, pe declaratiile despre care acum stiti bine cum le-am dat. Si uite asa l-am ars pe Cezar Timpua€™ a trecut asa, din 30 in 30 de zile, s-a facut decembrie 1987 si eu tot nu fusesem condamnat. In celularul unde stateam mai adusesera doi condamnati la moarte, unul era din Drobeta Turnu-Severin, il chema Moraru Costica, iar al doilea, un tigan din Ialomita, il chema Ica. Intr-o zi, unul din plantoane i-a dat o palma lui Moraru Costica, mie nu mi-a convenit deloc si i-am spus lua€™ planton, pe care-l chema Vasile: ""Ce dai, ma, in amaratul asta, si asa mai are putin si il impusca""a€¦ ""Pai vezi tu, bai Petre, ca nu vrea sa mai spele..."" Plantoanele de la condamnatii la moarte aveau pretentia ca detinutii sa le spele hainele, ciorapii si ce mai aveau de spalat, plantoanele se orientau spre ""mortii"" care erau mai fraieri. Si Vasile ori nu pricepea ca ma suparasem ori se facea ca nu pricepe, ca a continuat asa: ""Ce te bagi tu, Petre, ca doar n-am dat in tine"". ""Tu, in mine, nici nu ai voie din gura sa pronunti si nici cu mintea sa gandesti ca dai, mai poponarule"", l-am certat, si atunci al doilea planton, pe nume Cezar, a venit si mi-a dat un pumn. Vreau sa stiti ca la puscarie sunt mai mult legi nescrise, si una din ele era ca nu are voie un detinut sa loveasca un altul care este legat, iar eu eram legat si la maini si la picioare, iar rusinea era de doua ori mai mare a lui, a acestui Cezar. Daca acest Cezar care m-a lovit ar fi fost vazut de alti detinuti, cu siguranta ca ar fi fost calcat in picioare. Dar eu nu aveam ce sa fac si am tacut. Am tacut si n-am uitat. La Rahova, vizetele erau foarte joase, la nici 50 de centimetri de pamant, seara cand a venit plantonua€™ de pe hol sa dea masa, Cezar lua mancare in castroane de la vizeta si, fiind aplecat si cu mainile ocupate cu castroanele, prinsesem momentul ca sa-mi iau revansa. Catusele de la maini erau catuse tiganesti si cantareau un kilogram si jumatate cu lant cu tot, se deschideau cu o cheie tubulara; cand Cezar s-a aplecat la vizeta, mi-am strans bine mainile una in alta, iar cand s-a ridicat, l-am trosnit. Direct in barbie il lovisem cu fierul, a cazut de parca fusese lovit cu ciocanua€™, ii rupsesem osua€™ de la barba. Imediat, celelalte plantoane au sarit pe mine, dar nu conta, eu ma razbunasem, au venit militienii de pe sectie, m-au batut bine si m-au bagat direct la Belciug. Am scapat de glont Sa va zic ce e Belciugul, ca n-aveti de unde sa stiti; intr-o camera de izolare severa, in beton e o veriga groasa, si de ea te leaga de nu poti sta altfel decat aplecat, altfel e imposibil, stai aplecat ca o virgula, ca un mare semn al intrebarii, si eu asa am stat vreme de 50 de zile, si era un frig cumplit in hruba aia de beton, dar nu era ca in mai 1986, cand ma tinuse in pielea goala legat pe masa aceea uda de ciment. Ma rodea ca Moraru Costica si cu Ica au fost mincinosi; cand au fost intrebati cine e de vina, amandoi au spus: Dogaru. Deci ii luasem lui Moraru apararea, si el ma acuza pe nedrept, si acum stau si ma intreb in sinea mea daca mai exista omenie in lumea asta, si tot eu imi raspund, nu mai exista nici un pic de omenie, mai Petru Dogaru, prostule ce esti, care-ti pui pielea la saramura pentru cine nu merita, 50 de zile de Belciug am suportat si in zilele acelea am fost pazit de cate doua plantoane in permanenta, plantoanele aveau haine groase si le aducea ceai fierbinte din trei in trei ore. Se zgribuleau plantoanele, ca era frig in izolare, numai mie nu-mi mai era frig, ca aveam o camasa penala pe mine si un veston penal fara maneci, iar un crac de la pantalon lipsea. Am iesit de la Belciug in 22 ianuarie 1986, am fost dus pe sectie, dar intr-o camera facuta numai pentru mine, cu patru plantoane care ma pazeau. Plantoanele se purtau frumos, cand se asezau la masa ma invitau si pe mine, iar in seara de 26 ianuarie, cand trei din cele patru plantoane s-au intors ca de obicei de la Club, de la televizor, am aflat: ""Petrica, avem o veste trasnet pentru tine, ai scapat de glont. Ceausescu a comutat pedepsele cu moartea la 20 de ani"". Dar eu nu eram condamnat inca, stateam de 18 luni in celule de condamnati la moarte si inca nu fusesem condamnat, eram singurul caz de acest gen, nimanui nu-i venea sa creada ce se intampla cu mine. LEGUMELE
""Vreau sa fie bine inteles un lucru: de regula, oamenii isi inchipuie despre un condamnat la moarte ca este un individ deosebit de periculos, un monstru, o fiara, ei bine, eu vin sa spun ca am cunoscut o multime de condamnati la moarte, am trait printre ei si iata, sunt inca viu si dau marturie ca majoritatea condamnatilor la moarte erau niste oameni invinsi din toate punctele de vedere, atat psihic, cat si fizic, erau ca niste legume stricate ce asteptau sa fie aruncate la gunoi, in fine, erau niste oameni dezorientati total, care o cam luasera razna, adica se imbolnavisera psihic intr-o foarte scurta perioada de timp. Unii aveau vedenii, vedeau fantome si tipau noaptea in somn, urlau asa, de nebuni, boala asta psihica se manifesta sub diferite feluri si cand o persoana si-a pierdut psihicu, atunci obligat devine o simpla leguma stricata"" SAPTE ZILE
""Am fost imobilizat la pat vreme de sapte zile, cand maraiam, spun ca maraiam din cauza calusului, plantoanele ma dezlegau si mergeam la veceu, veceua€™ se afla in celula - acolo, la condamnatii la moarte nu exista nici o intimitate - , dupa ce mergeam la veceu beam o cana cu apa si imi puneau apoi calusul in gura si ma legau iarasi de pat. Am stat asa sapte zile, apoi mi-au dat jos calusul, dar am ramas legat de pat; cel mai rau era noaptea, ca adormeam si eu si cautam sa ma misc, sa ma intorc, si atunci realizam ca nu pot, cel putin ziua, cand eram treaz, realizam ca nu ma pot misca, asa am stat legat la pat vreo trei saptamani, dupa care m-au dezlegat, si asa, ramanand doar cu lanturile la maini si la picioare, ma simteam aproape liber."" NOTA