Politica este adesea comparata cu moravurile usoare, dar in economie nu e loc de politicieni. Nici un businessman nu face afaceri a doua oara cu cineva care nu se tine de cuvant.
Din pacate, prea multi responsabili romani au promis, de-a lungul
timpului, lucruri pe care nu le-au respectat - ca niste femei de strada care se jura ca-s curate.
Asadar, promisiunile fara acoperire tradeaza o gandire pe termen scurt. La fiecare eroare din trecut, descoperita dupa ce practica s-a izbit de ea, se da repede o masura de carpeala. Se guverneaza prin exceptii pentru a se repara exceptiile anterioare. Eventual, indreptarea greselilor se lasa pe seama mandatelor viitoare, ca doar de-asta s-a inventat alternanta la putere.
Bine-bine, dar cum e posibil sa fie dusmanos mediul de afaceri tocmai la noi, care ne laudam ca suntem ospitalieri? Mai ales ca a fost sters si praful ""pe unde vede soacra"", cat sa arate totul bine la o privire superficiala. Ce mai lipseste? Tocmai asta, ca nu se poate vedea bine in fiecare ungher. Rezultatele coincid cu obiectivele, dar nu se poate stabili cum se intampla asta. Nu transpar mijloacele prin care se ajunge la rezultat. Or, pana si la extemporalul de clasa a IV-a, daca dai rezultatul problemei fara sa dai raspunsurile la intrebarile obligatorii de pe parcurs, zice invatatoarea ca ai copiat de la vecinul de banca. Trenul pleaca din orasul A spre B cu x kilometri pe ora. La noi, se arata direct ca ajunge in y ore, dar nu se spune cat e spaga nasului, adevarata necunoscuta.
Adica obiectivele macroeconomice sunt atinse fara sa fie deranjate interesele clientelei politice. Rezolvarea problemei se face printr-o fiscalitate stufoasa, in care se pierde usor urma ""prietenilor"" serviti.
In acest hatis, investitorii din afara se ratacesc repede, ajungand sa cheltuiasca mai mult decat si-au programat. Si asta tocmai cand ne-am propus sa micsoram marjele de profit, fiindca ne aflam in plina dezinflatie. Taman acum, afaceristii straini se pomenesc ca nu au cum sa calculeze la punct si virgula ce
au de dat si ce au de luat.
Intre timp, statul face tot ce-i sta in putinta sa nu-i execute silit pe cei dragi inimii lui. Ca sa nu dea in ei (caci ""dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine"") ar fi in stare pana si sa calce obiectivele strategice cu tot neamul lor. Asa raman in picioare tot felul de lideri regionali sau nationali, in timp ce scornitorul de biruri nu mai pridideste cu munca.
Ce inteleg investitorii de top din sirul de ezitari, ca sa nu zicem balbe guvernamentale? Ca Romania este doar un nume scurt pentru parteneri neseriosi, pentru taxe aparute peste noapte, pentru firme evazioniste, pentru concurenta neloiala care se naste din toate relele enumerate. Deci interesele de grup atarna mai greu decat o investitie strategica.
Putini exploratori din lumea civilizata au cutezat sa patrunda in jungla noastra, guvernata prin exceptii de un zeu care bate pigmeii cu biciul fiscal. Si-n timp ce plesnitura rasuna la-ntamplare, Tarzanii de rigips se bat sa-si smulga unul altuia banana. Cand o veni si Stanley, il va gasi pe dr. Livingstone asezat pe-o craca, alaturi de bastinasi, dand spaga in rand cu ei - fiindca altfel n-ar fi supravietuit."" - Investor.com,
I suppose? - No, investor.ro"", i se va raspunde la faimoasa intrebare. Timp in care piuitul slab al cotizantilor mici si mijlocii n-are sanse sa se faca auzit peste corul viguros si satul care canta in nestire refrenul:
""Asa e si-n Uniunea Europeana"".