Este unul dintre cei mai prolifici poeti romani contemporani. A devenit cunoscut mai ales in calitate de organizator al Cenaclului Flacara. Jurnalistul si omul politic Adrian Paunescu implineste astazi 63 de ani. ""Poezia trebuie sa fie ultima solutie""
""Cand eram copil, de ziua mea de nastere nu se intampla nimic. Nici nu cred ca isi aminteau de aceasta zi bietii mei bunici, care m-au crescut, sau tatal meu, care era mereu prin puscarie, sau mama, care era mama vitrega - tata se despartise de mama mea nascatoare. Probabil ca isi aminteau, dar nu aveau ce face special. Poate din cand in cand, atunci cand veneau verisorii mei de la oras, se intampla sa primesc o bomboana sau un creion. Trecerea anilor cred ca m-a schimbat in multe privinte. Eram mai nabadaios, eram mai temperamental, mai nervos. Eram mai pregatit sa-mi dau foc pentru cauzele inalte si sa gasesc solutia de a ma salva de flacari cu repeziciune. Acum sunt mai potolit, acum cred mai mult in argument decat in simtire. Ma ajuta foarte mult simtirea sa ma orientez, ea dandu-mi in general oriunde semnal, care e calea mea de urmat. Dar nu se poate trai numai din simtire, trebuie si argumente, si forta de retinere, si ceva ce nu am avut cand eram foarte tanar, increderea ca si altii pot avea dreptate. Ori empatia pe care am invatat-o in ultimii 25 de ani m-a ajutat sa produc in relatia mea si in viata culturii romanesti un exemplu aproape unic de intelegere a adversarilor. Mi-am inteles adversarii, nu i-am urat si in masura puterilor i-am pedepsit ajutandu-i. De cativa ani incoace nu mai am otrava in sageata. Acum doi ani scriam. Asta vizavi de intens si de repede. Am scris douasprezece carti in 2004, din care am reusit sa public pana acum opt. Mai am de publicat patru. Am scris o carte pe luna, dar nu am pastrat ritmul in 2006. In 2006 am fost aproape pustiu. Nu stiu de ce. E un fapt care pe de-o parte ma sperie, dar pe de alta parte ma si bucura, pentru ca imi arata ca in 2004 am fost autentic. Momentul de gratie care ma inspira sa scriu e situat undeva intre oboseala si speranta. Nu trebuie sa fiu nici disperat de prostie, nu trebuie sa fiu nici foarte vesel si nici potent. Trebuie sa gasesc o cale sa-mi arate ca singura solutie de viata e in acel moment poezia. Daca faptul pe care il realizeaza poezia poate fi realizat si prin mijloace ferite de ea, mijloace de cetatean sau de militant social, atunci poezia nu va fi exceptionala. Trebuie sa fie ultima solutie. Poezia trebuie sa fie ultima solutie. De la anul ce vine imi doresc sa dovedim Europei prisosul nostru de talent, intelepciune si policromie si sper sa luam de la Univers - de care apartinem, actele de civilizatie si de performanta de care avem intr-adevar nevoie, pentru a nu rataci in Evul Mediu intamplator.""