Dezvaluirea CNSAS privind racolarea copiilor de Securitate este inca o dovada a crimelor savarsite de politia politica din perioada comunista. Nu-mi imaginez nici un dram de profesionalism in acest caz grav, invocat uneori in legatura cu Departamentul Securitatii Statului. Daca au existat, in trecut, succese pe linie de antiterorism sau contraspionaj, ele sunt anulate dintr-o singura actiune a Securitatii, cea mai imbecila din cate au fost vreodata desecretizate.
E inca o confirmare a faptului ca Securitatea, intr-o proportie covarsitoare, nu a fost un serviciu de informatii propriu-zis. Unul care sa apere tara de amenintari externe, care sa protejeze interesele statului si pe ale cetatenilor sai, care sa fie scutul cel mai eficient al constitutionalitatii.
Securitatea, prin mizeriile sale, a fost majoritar politie politica, brat armat pentru comenzile murdare ale varfurilor PCR.
Securitatea a fost cea mai eficienta structura de protejare a nomenclaturii comuniste impotriva poporului roman.
Revin la ideea ca orice justificare a eventualelor sale succese profesionale este complet inutila, atata timp cat s-a ocupat cu racolarea copiilor. Cu asasinarea sistematica, premeditata, a unor suflete nevinovate, care credeau poate, in inocenta lor, ca impreuna cu ""nenea de la Securitate"" apara tara impotriva dusmanilor. Doar ca in viziunea bolnava a Securitatii, dusmanii erau in interior. Membri de familie, colegi sau prieteni ai turnatorului.
Iti vine sa vomiti la propriu cand auzi ca Securitatea ii indemna pe minorii racolati sa-si toarne parintii. Cand acestia ascultau Europa libera sau cand unul dintre ei venea de la serviciu intr-o casa cu 15 grade in ea, pe intuneric, injurand pe buna dreptate regimul imbecil.
""Familia, celula de baza a
societatii"", cum o definea comunismul, era de fapt un poligon al actiunilor perverse lansate de politia politica comunista.
Daca arhiva Securitatii mai ascunde astfel de monstruozitati, ea trebuie urgent adusa la lumina. Iar cei bagati in astfel de haznale informative sa fie dezvaluiti opiniei publice. Nu sunt adeptul condamnarii in masa. Nici institutionale, nici pe categorii profesionale. Fiecare sa raspunda pentru faptele sale.
Daca au existat securisti care nu au incalcat legea, foarte bine. Sa-si manance linistiti pensia.
Daca insa au combinat culegerea de informatii cu infractionalitatea, sa fie adusi in fata justitiei.
In anii a€™50, Securitatea a contribuit esential la moartea a zeci de mii de oameni in puscariile politice. In anii a€™60, a€™70, a€™80, mizeria s-a mai nuantat, a devenit mai perfida. Dar sunt destui romani pentru care totul a devenit un cosmar dupa ce in viata lor a aparut un securist.
Pentru acestia, bratul lung al legii inca nu a actionat. Mai bine mai tarziu decat niciodata.
Daca asasinii de copii nu ajung sa fie condamnati, tara asta va fi mereu bolnava. Si vom tari boala asta mereu, intrebandu-ne inocenti de ce merg toate pe dos la noi.
De ce? Pentru ca, la noi, criminalii sunt liberi.