PSD, intre Polul Social si New Labour

In agitatia fara rost de la sediul PSD a aparut finalmente si o idee buna. Liderii partidului au observat ca ideologia partidului fondat de Ion Iliescu este cam prafuita, iar romanii de rand nu au retinut din ea decat celebrul "sarac si cinstit". Panseu care nu mai pacaleste pe nimeni de cand cu peretii curbati din cauza atator tablouri ai celebrei case din strada Zambaccian. Pe deasupra, in legatura indisolubila dintre cinste si saracie mai cred doar cei din generatia lui Iliescu. Astfel incat actualii lideri ai PSD au decis sa-si "upgradeze" doctrina astfel incat sa nu mai aduca a socialism cu fata umana, acoperita cu praf de carbune si lampas pe frunte. Senatorul Vasile Dancu a primit sarcina sa modernizeze doctrina PSD astfel incat sa devina atractiva si pentru tineri sau pentru cei cu un grad mai mare de educatie. Programul lui Dancu urmeaza sa fie supervizat de unul din teroreticienii noului laburism britanic sau New Labour, care s-a dovedit un succes evident in perioada Tony Blair.
Nu risc sa evaluez sansele unui asemenea demers, dar este cert ca PSD trebuia sa se dezbare definitiv de un mod de a face politica depasit si sinistru prin amintirile prerevolutionare pe care le destepta. Polul Social este unul dintre proiectele tipic proletare care nu mai are vreo sansa de reusita. O adunare constituita dupa criterii vagi cu o finalitate ambigua. Ca mai toate forurile accentuat de stanga, ca sa folosim un eufemism, se pune accent pe consens, pe vointa oamenilor muncii, pe stransa conlucrare intre tarani, muncitori si intelectuali. Istoria a demonstrat ca in asemenea organisme doar putini au de castigat, iar cei care se opun "vointei populare" sunt expulzati finalmente. Discursurile blajine ale batranului Iliescu despre necesitatea coordonarii intereselor celor saraci, a pensionarilor, sindicalistilor, intelectualilor de stanga etc. nu poate masca in nici un fel tentativa de a-l pune pe liderul PSD, Mircea Geoana, intr-o postura defensiva. Sa ne amintim ca mineriada din iunie 1990 a fost marcata tot de un discurs impaciuitor in care minerii erau laudati pentru initiativa de a veni tocmai din Valea Jiului pentru a planta panselute in fata Teatrului National.
Pesedistii par sa-si fi dat seama ca un asemenea mesaj nu mai poate pacali pe nimeni. Nu poti sa condamni la saracie oamenii de rand in numele cinstei si nici sa dai pomana electorala unor oameni care au nevoie de sanse. Nu stiu in ce masura viitorul mesaj al PSD poate fi convingator. Mai ales pentru Romania de care vorbea Nastase dupa alegerile prezidentiale, Romania urbana, dinamica, mai prospera si mai educata care l-a facut presedinte pe Traian Basescu. Dar PSD este obligat sa incerce. Nu are alta sansa intrucat ponderea acelei Romanii nu inceteaza sa creasca. In alte vremuri, pe care le-a apucat si Ion Iliescu, tentativa pesedistilor ar fi fost numita "deviationism de dreapta". Acum este o necesitate deoarece discursul traditionalist al stangii nu mai tenteaza. Oricum PSD a facut pasul destul de tarziu. Probabil si din considerente tactice - sa opuna vorbariei evazive a lui Ion Iliescu un nou mesaj al stangii, cu un public-tinta mai larg. Pacat ca aceasta initiativa capitala pare de o importanta redusa, pierduta din punct de vedere mediatic intre inutile motiuni, simple sau de cenzura, proiecte de un penibil strident precum cel referitor la "Ofensiva binelui" initiata de Geoana sau certuri interne cauzate de ranchiune personale.

---

Despre autor: