Un Cehov pentru toate varstele

Livada cu visini de la Teatrul "Sica Alexandrescu" din Brasov, in regia lui Claudiu Goga, nu zdrobeste publicul prin noutatea viziunii. si totusi e un spectacol bine facut. Nici o dimensiune neasteptata nu se adauga lecturilor de pana acum ale mult vazutului text cehovian. si totusi e un spectacol impecabil ritmat, cu stiinta punctului si contrapunctului atent dirijata.
Abilitatile regizorale, un bun control al timpului scenic, articulatiile fine ale momentelor, fluiditatea si coerenta montarii si directia mestesugita a celor mai multe dintre partiturile actoricesti sunt atuurile lui Claudiu Goga in acest spectacol, in buna parte, traditional. Ca in mai toate montarile ultimului deceniu, planul simbolic e corporalizat, intersectandu-l pe cel real, familia moarta coboara din constiinta si vocile interioare ale personajelor, in care exista, ca reper esential, ca sa traverseze, din cand in cand, scena. Nivelul simbolic animat al lecturii e dublat de cel inanimat - al livezii -, care se pogoara, in momente fundamentale, printr-o desime de funii, substitute ale falnicilor visini in viziunea scenografului stefan Caragiu. Cea mai izbutita si plastica intersectie a celor doua planuri se produce in momentul in care familia debusolata a trecatorilor se intereseaza confuz de directia garii, cerand banutul de rigoare. In aceasta clipa, realul se intretese inextricabil cu imaginarul, familia trecatorilor descinsi direct din proiectia viitorului nesigur si cu atat mai inspaimantator devine copie fidela a celor din fata lor, a personajelor principale, a caror confuzie o augmenteaza discret-simbolic. La extrema cealalta, a indiscretiei, a etalarii fatise, sta monologul in care Lopahin (Vlad Jipa, intr-o interpretare mai palida decat in rolurile sale precedente) marturiseste ca el a cumparat livada, dublat, pe cat de strident-teatral, pe atat de obositor, de hohotele de ras-plans de moda 70 ale Virginiei Itta Marcu (Ranevskaia). In nota sa obisnuita, cea a unei teatralitati dense, in asemenea momente, actrita, altfel prezenta scenica indiscutabila, acceseaza mecanic straturile superficiale ale emotiei spectatorului. Mult mai sprintara pare sa fie optiunea perechii sale de generatie, Costache Babii, in constructia rolului lui Gaev.

---

Despre autor: