"Suntem bataia de joc a tuturor guvernelor si presedintilor"

Serialul nostru isi continua cursul firesc, in tentativa de a sensibiliza autoritatile acestei tari in legatura cu dramele expropriatilor. Cazul surorilor mostenitoare Iudita Cepleu si Maria Magdolna Buda este ilustrat de sotul celei din urma atat de pitoresc, incat nu mai are nevoie de comentariile noastre. Femeile asteapta de peste 14 ani sa li se faca dreptate, dar pana acum nu s-a intamplat nimic notabil. Revendicarea priveste un imobil din Oradea, care a fost demolat, in loc ridicandu-se falnice blocuri comuniste.
"De 14 ani tot asteptam raspunsul acasa"
"Am facut cereri peste cereri, am dus documente, dovezi si am fost in audiente. Nici nu le mai stiu numarul. Dosarul cu originalele cantareste kilograme si cu greu il mai putem tine in brate. Iar de la o luna la alta tot creste, creste. S-au schimbat guverne, presedinti, epoci, administratii locale, institutii. S-au modificat adrese de institutii, numere de telefoane. Parca un regizor, pe baza unui scenariu, face totul ca sa ne duca pe un drum fara intoarcere, ca sa ne rataceasca intr-o jungla de legi si hotarari de guvern, doar-doar om muri intre timp. Ne amana si ne mint in permanenta. Unul ne zambeste de parca am fi alienati mintal si am solicita un castel pe luna. Altul ne dojeneste, iar cei mari " care ar trebui sa ne primeasca in audienta - se ascund de noi. Toti acestia, fara exceptie, ne calca in picioare demnitatea de om. Cand te inscrii in audienta, esti intrebat politicos: <<In ce problema?>>. Cel la care urmeaza sa ajungi va fi astfel prevenit ca sa se ascunda ori sa-si faca aparitia, dupa caz. Esti programat dupa trei saptamani. La inceput imi puneam mari sperante in aceste audiente, dar acum m-am obisnuit cu clasicul raspuns: "Asteptati, veti primi raspunsul acasa". De 14 ani tot asteptam raspunsul acasa.
Intre timp am imbatranit cu sase ani
Peste tot in lumea civilizata proprietatea este un drept sfant. Urbariul " Cartea funciara de la noi din Transilvania -, pana la venirea comunistilor era dumnezeul proprietatii imobiliare. Sotia si cumnata mea au avut o casa falnica, pe str. Magheru din Oradea, construita de bunici si pastrata frumoasa de parinti. Intai a fost nationalizata-furata, apoi daramata. S-au construit blocuri acolo. Am notificat primaria in anul 2001 si am primit raspuns dupa patru ani, la 13.07.2005. Noroc ca intre timp n-am murit, ca suntem persoane trecute bine de 60 de ani. Primaria a trimis dosarul nostru la Ministerul Finantelor Publice spre solutionare. A mai trecut un an, ca in cele din urma sa ni se comunice ca, in conformitate cu Legea nr. 247/2005, art. 16, alin. 3 "Dosarul a fost predat spre solutionare secretariatului Comisiei Centrale." In continuare ni se mai spune: "Pentru relatii suplimentare va puteti adresa Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor " secretariatul Comisiei Centrale (iar Comisie Centrala?!? - n.a.) din str. Smardan nr. 3>>, la niste numere de telefon care niciodata n-au functionat. Drept urmare, intre timp am imbatranit cu sase ani.
Am iesit de-acolo fericit ca motul
Cu o copie a dosarului-beton si plin de sperante am venit la Bucuresti si m-am prezentat la sediul ANRP, decis sa fac totul, vorba impuscatului, doar-doar oi da de urma dosarului meu. Poarta impozanta, portar zaharisit. Fara sa ma intrebe ceva, imi spune sa merg la etajul 2. Pesemne ca aratam de la o posta a revendicator inselat. Liniste pe scari, pustiu pe culoare. M-am bucurat, crezand ca imi voi rezolva repede problema. Dupa un colt, insa, dau peste o procesiune a tacerii. Vreo 50 de pensionari muti, cu dosarele strans tinute la piept, asteptau la o usa ca de bucatarie, scrijelita de nepoti nazdravani, sa le vina randul. <<Aici!>>, imi zice unul. <<Vorbiti in soapta, ma atentioneaza altul. Ni s-a atras atentia sa tacem. Usa nu-i capitonata si se enerveaza.>> Tac si eu. Cand intru, o domnisoara, toata doar zambet si amabilitate, gaseste inregistrarea dosarului meu intr-o condica. Asteapta sa fie trimis catre Fondul Proprietatea. Nu mi-a spus cand si dupa ce algoritm. "Asteptati acasa, o sa fiti anuntat cand sa veniti si sa va alegeti actiunile". Am iesit de-acolo fericit ca motul, caruia magarul cu ciuberele i-au cazut in prapastie. Paguna ca paguba, dar mi-a placut domnisoara. Am iesit fericit, cu zambetul fetei intiparit in minte, si cu o fituica in mana pe care scria codul secret al dosarului nostru: p.5001124/18.10.2005 poz.30.
Calvarul reincepe de unde a pornit
A trecut timpul, iar visul faurit din banii de despagubire se pierdea in ceata timpului. Mi-am luat din nou inima-n dinti si am sunat la vreo noua numere de telefon. Toate raspundeau a eroare ori a post deranjat. Pe urma am dat pe NET de ANRP, aflat in subordinea Guvernului. Dupa nici patru ore de stradanii, apuc sa vorbesc cu un numar la care suna toata tara. Asa aflu ca autoritatea s-a mutat din str. Smardan in Calea Floreasca nr. 202. Acum sunt fericit, fiindca primesc trei numere de telefon nou-noute. Sun si nimeresc din prima, sansa vietii mele. Chicotesc de unul singur, gandindu-ma la cei ce suna inca disperati la telefoanele ce nu functioneaza - mai putin baftosi ca mine. Imi raspunde domnisoara Monica Albu. <<Da, dosarul dvs. este la noi, asteptati acasa>>. Ce sa astept? intreb eu. <<Dosarul urmeaza sa fie trimis la Oradea, unde o alta echipa de evaluatori va stabili valoarea despagubirilor>>. Sa-mi vina rau, nu alta. Calvarul reincepe de unde a pornit. Oare mai apucam scena finala? De ce sa vina dosarul meu din nou la Oradea? O comisie oficiala a statului, coordonata de prefect si primar au stabilit valoarea despagubirii. De ce trebuie inca una?
O Romanie intreaga tace
Nu pot pricepe! Suntem bataia de joc a tuturor guvernelor si presedintilor. Majoritatea celor ce revendica proprietati sunt batrani, bolnavi si descurajati. Dupa o coada la farmacie pentru compensate, daca au scapat cu viata si mai au putere (spre disperarea guvernantilor), se incapataneaza sa-si caute dreptatea. Coada la farmacii, coada la Oficiul de pensii, la primarie, la prefectura, la sefii de comisii, la secretare pentru audiente, la medicul de familie pentru retete " iata preocuparile noastre dupa varsta de 60 de ani. Noi suntem fostii proprietari de butelii de aragaz de odinioara, ai caror parinti stateau la coada ca sa cumpere carne de 23 august, 1 mai si 30 decembrie, drept recompensa pentru aplauzele sacadate. Poate ca sunt naiv, dar nici acum nu-mi pot explica cum de nu vin functionarii publici - bugetari din circuitul restituirilor si despagubirilor - la mine, ca sa ma informeze despre stadiul rezolvarii notificarii formulate in anul 2001 ?! Doar i-am platit pentru asta si ii platesc in continuare din pensia mea. Cum de-si permit guvernantii sa desfiinteze institutii si sa infiinteze altele, sa plateasca abonamente la telefoane care suna numai ocupat, sa umble in masini luxoase si sa ocroteasca odrasle care intra pe contrasens cu masina si curma viata a trei oameni, scapand cu doar trei ani cu suspendare. Toata lumea tace in fata unor astfel de grozavii. Inclusiv cei care fac scandal ca americanu' acela l-a omorat pe Teo Peter. O Romanie intreaga tace.
Am ajuns sa ma lupt cu sistemul pe care-l platesc
In tara asta nu exista justitie pentru oamenii de rand. M-am luptat cu AVAS, ANRP, Fondul Proprietatii, comisii de fond funciar, primari si prefecti, cu judecatori si instante, toti platiti de mine. Acestia, in loc sa ma despagubeasca in urma abuzurilor comise de comunisti, mi se impotrivesc. Am ajuns sa ma lupt cu sistemul pe care-l platesc ca sa existe. Nu pot sa cred ca-i adevarat. Eu n-am furat, n-am comis crime, n-am pus pe butuci nici o banca, n-am luat trei ani cu suspendare pentru omor din culpa si cu toate astea am ajuns sa ma lupt cu functionarii pe care-i platesc. Nu pot sa pricep. Cum vom intra in UE fara Justitie? Probabil cu sute de autocare care vor lua calea Starsbourg-ului in mod regulat, garnisite cu nemultumiti de injustitia din Romania".

---

Despre autor: