8 Iulie 2006
Suntem coplesiti, zilnic, de evenimente. De asa-zise evenimente. Nu cred ca exista, la aceasta ora, o tara cu mai multe evenimente pe cap de locuitor ca a noastra. Inainte de 1990, erau tractoarele. Aveam cele mai multe tractoare pe cap de locuitor d
Suntem coplesiti, zilnic, de evenimente. De asa-zise evenimente. Nu cred ca exista, la aceasta ora, o tara cu mai multe evenimente pe cap de locuitor ca a noastra. Inainte de 1990, erau tractoarele. Aveam cele mai multe tractoare pe cap de locuitor din lume. Asa incat in inflatia asta evenimentiala (politica, sportiva, culturala s.a.m.d), lucrurile cu adevarat importante si rare pot lesne trece neobservabile. Imi permit, in acest colt de pagina, sa semnalez pentru cititorii ZIUA, unul: aparitia - la Institutul Cultural Roman, in conditii grafice exceptionale (foto si conceptie: Nicu Ilfoveanu) si sub obladuirea poetului Eugen Suciu - a tulburatorului album de arta al pictorului Vladimir Zamfirescu.
Pe Mirel, cum il alinta apropiatii (si nu numai...), artistul, bon-viveur-ul, profesorul atent si generos al catorva bune generatii de absolventi ai Academiei Nationale de Arta, il stie multa lume. Parte din aceasta lume, fara a-l cunoaste prea bine, avea si are fata de el un respect - cum sa-i zic? - discret si retractil. "Aaa, Mirel? Da, dom'le, un mare artist! Un mare caracter!" Si cu aceste vorbe-cliseu, il integrau, poate fara ca ei sa fi vrut acest lucru, in cohorta de plasticieni de mare talent de care geme tara asta. Precum gemea altadata de tractoare.
In fapt, aceste etichete lipite personalitatii artistului sunt expresia unei derute a privitorilor, chiar a celor de buna credinta: pentru ca unde si cum sa gasesti unitatea unei viziuni in care apar impreuna si apetisante nuduri "mirene", si hieratici Cristi, si Cain si Abel rubensian inclestati inca din placenta mamei sau si intunecata sugestie senzuala din "Fetele lui Lot"? Trebuie un ochi si o cultura de specialist (cum au si cei care semneaza substantialele "note critice" din catalog: Horia Roman-Patapievici, Pavel Susara, Sorin Dumitrescu si Andrei Plesu) pentru a dibui - fiecare in felul sau - coerenta unui univers altminteri, la prima vedere, atat de deconcertant.
Cu modestia si prudenta simplului indragitor de arta, cred (ca sa am si eu o opinie...) ca pe bune portiuni ale ei pictura lui Mirel se "comporta" ca un palimpsest, in sensul ca daca le "zgarai" putin, vei descoperi "sub" panzele sale mari momente ale istoriei plastice universale, pe care el le reface, parafrazandu-le, in felul in care Cervantes a refacut cu "Don Quijote" istoria mai vechilor romane cavaleresti. Iar modul inconfundabil cum o face vine, ma incumet sa spun, din natura duala a fiintei sale: in ea coexista - in ce tensiune si-n ce doze, numai artistul si bunul Dumnezeu stiu! - si sfintenia si ispitele - vorba lui Andrei Plesu - "fratelui-porc". Voi comite oare o blasfemie daca voi zice ca rezultatul - arta sa - mantuie si amplifica in egala masura si sfintenia si ispitele? Adica si sacrul si profanul?

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.