8 Iulie 2006
Daca anuntatul focus grup care lucreaza la o istorie politica a literaturii romane isi va duce la capat planurile, atunci cercetarile Anei Selejan1 ii vor fi desigur una dintre pietrele de temelie. Cu o abnegatie admirabila, defrisand meticulos un te
Daca anuntatul focus grup care lucreaza la o istorie politica a literaturii romane isi va duce la capat planurile, atunci cercetarile Anei Selejan1 ii vor fi desigur una dintre pietrele de temelie. Cu o abnegatie admirabila, defrisand meticulos un teritoriu minat si labirintic, cercetatoarea sibiana a desfoiat cu migala colectiile de presa ale vremii, reconstituind acel puzzle urias care ne ofera imaginea nefardata a confruntarilor literar-ideologice dintre 1944-1948. Initial, cele doua carti au aparut in 1992, 1993 la Sibiu in edituri (sau aceeasi cu alt nume?) mici, si foarte bine a facut editura Cartea Romaneasca oferindu-le intr-un singur volum unui public mai larg, mai ales ca este vorba despre texte intruvabile, montate cu abilitate, uneori cedand in intregime cuvantul combatantilor, prin reproducerea fara comentarii a replicilor din gazetele vremii. De altfel, intre timp, autoarea si-a continuat sapaturile, urmarind an dupa an, intr-o serie de volume (cred ca sase) sub titlul Literatura romana sub totalitarism evolutia acestei batalii.
Meritul principal al cercetarii este tocmai aceasta raceala, retragerea pe cat posibila a subiectivitatii, maxima economie de adjective autoarea nu face un eseu ideologic, ci pune textele pe masa, lucru esential intr-o tema asupra careia s-a brodat destul de mult. Vedem astfel, ca sa dau un singur exemplu, ca scandalul Arghezi nu incepe odata cu articolul lui Sorin Toma, ci este mult mai vechi, versatilul poet fiind initial un adversar al comunistilor, de pilda atacand inca din 1947 restrangerile progresive ale libertatii cu fraze de genul: "Incolo, viata e libera, cu conditia sa nu scrii". Senzatia cititorului de azi in fata acestui tablou in miscare este de fojgaiala de neinteles. Pentru istoricul literar este fascinant. Primul dintre volume cuprinde perioada 1944-1947, adica acea stranie tranzitie in care regimul comunist strange streangul cu eficienta, iar presa "veche" inca mai nutreste iluzii ca poate indrepta lucrurile. Sunt scriitori care cad "la mijloc", atacati si de o parte de alta, pentru ca oportunismul e in floare. Tocmai aici se deschide unul din punctele de discutie cele mai incitante pe care le provoaca aceste carti. Preocupata sa prezinte pana la detaliu actorii de pe scena, autoarea ignora premeditat culisele si, mai ales, Regizorul. Din punct de vedere metodologic, este o optiune desigur valida. Dar ma intreb daca finalmente aceasta stricta cantonare in detalii nu falsifica datele tabloului de ansamblu. Pentru ca, exceptie facand perioada '44-'47, intr-o presa controlata strict, ceea ce citim nu este decat rolul unor decizii care se iau in cu totul alta parte, nu apartin mai niciodata semnatarului. Daca un anumit articol ramane fara replica sau numele unui scriitor dispare brusc din cataloagele presei, asta poate fi urmarea unor decizii luate de "foruri" extrem de diferite (vezi de ex. pp.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.