8 Iulie 2006
In elegantul sau eseu "In cautarea celui mai bun", care anticipeaza obiectiile la adresa insasi a ideii de a se initia un sondaj pentru desemnarea celei mai importante opere de fictiune americane din ultimii 25 de ani, A.O. Scott se face "avocatul di
In elegantul sau eseu "In cautarea celui mai bun", care anticipeaza obiectiile la adresa insasi a ideii de a se initia un sondaj pentru desemnarea celei mai importante opere de fictiune americane din ultimii 25 de ani, A.O. Scott se face "avocatul diavolului", ridicand un sir de intrebari retorice si recurgand la o paleta de argumente de aceeasi natura cat se poate de pertinente, chiar daca scopul lor evident este acela de a lua apararea acestei idei.
Intr-o epoca a globalizarii nu numai economice, dar si culturale, ce se intelege prin adjectivul "americana"? Sau in epoca programelor de televiziune de tip "reality" si a fantomaticelor arme de distrugere in masa (in numele carora America a invadat Irakul), ce se intelege prin substantivul "fictiune"? si daca stim totusi ce e fictiunea americana, ce se intelege prin "cel mai bun" exemplu in acest domeniu?
Intrebari dificile pe care, tacit sau argumentat, si le-au pus, recunoaste autorul eseului, si un numar de potentiali repondenti (amintim ca sondajul s-a desfasurat in randurile a peste o suta, mai precis 125, scriitori, critici si editori). Considerentul invocat a fost si acela ca nu poti selectiona o carte, un volum anume, asezandu-l in varful unui edificiu in constructia caruia intra atatea caramizi - in fond, nimeni nu poate citi tot ce s-a scris in decurs de 25 de ani - insasi ideea unui asemenea monument fiind contestabila.
O alta obiectie invocata sau invocabila este aceea ca, transplantata in domeniul gingas al literaturii, deplorabila manie a intocmirii de liste nu face decat sa trivializeze acest domeniu. A desemna o scriere ca fiind cea mai buna - sau a stabili o scurta lista cu nominalizari - implica riscul de a induce parerea ca e inutil de a se mai citi restul, ca lectura devine, deci, un exercitiu fara rost. Consfintirea meritelor literare nu poate fi decat rezultatul unui demers critic, bazat pe judecati de valoare si argumente convingatoare, si nu al unui sondaj de opinie. Critica nu trebuie sa-si cedeze prerogativele sale calitative in favoarea criteriilor cuantificabile ale sociologiei ori ale cercetarilor care tin de marketing.
La toate aceste obiectii pe care le invoca si a caror valabilitate nu o neaga, Scott raspunde in eseul sau din New York Times (care publica si suplimentul literar unde au aparut rezultatele sondajului) ca menirea insasi a unui asemenea sondaj este sa starneasca dispute si rezerve. Tocmai diversitatea peisajului literar impune nevoia de a izola din aceasta eflorescenta o singura si atotcuprinzatoare capodopera. "E pluribus unum", asa cum sta scris pe stema Americii, o opera sau un numar redus de opere "care sa isi propuna nu doar sa exploreze personaje si locuri imaginare, ci si sa proiecteze lumina asupra unei epoci, a unei comunitati, asupra natiunii (americane - n.r.) insasi".

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.