Finala albastra

Italia si Franta joaca maine seara la cativa pasi de Cupa Mondiala. Trofeul va sta la loc de cinste in istoricul stadion din Berlin, iar la finalul partidei una dintre echipe il va lua acasa pentru urmatorii patru ani. Ca va fi "squadra azzura" sau ca vor fi "Les Bleus", ramane de vazut, oricum, in finala albastra italienii isi vor pastra echipamentul traditional, in timp ce francezii vor juca in alb. Casele de pariuri si specialistii inclina spre echipa lui Marcello Lippi, dar Franta a plecat cu sansa a opta la acest turneu final, a trecut de favorite ca Spania sau Brazilia, fiind considerata o trupa batrana si obosita de atatea succese, care are un antrenor moale, transformat deseori in plastilina de superstarurile pe care ar trebui sa le conduca. "Batranii" au dovedit orgoliu si o forta de regenerare nebanuita, geniul lui Zidane a iesit din nou pentru a bucura milioane de fani. Zizou este la ultimul sau meci oficial, la finalul unei cariere grandioase, pe care, evident, isi doreste sa o incheie in glorie. Cu o victorie astazi, Zidane ar prinde un loc pe prima pagina a cartii de istorie a fotbalului, ar intra in clubul extrem de select al jucatorilor dublu campioni mondiali si si-ar asigura nemurirea in inima suporterilor francezi. Nu trebuie omis nici faptul ca si alti jucatori importanti ai Hexagonului vor intona cantecul de lebada in aceasta seara, chiar daca vor mai juca pentru o perioada. Patrick Vieira, Claude Makelele, Fabien Bathez sau Lilian Thuram sunt nume de fotbalisti rostite cu respect in intreaga lume, jucatori care au contribuit din plin la marile succese ale "cocosului galic" in ultimii opt ani. De partea cealalta a Cupei Mondiale se afla Italia. Hulita de multi pentru stilul pragmatic si uneori chiar cinic de joc, "squadra azzurra" a surprins la acest turneu final cu o evolutie mult mai generoasa, chiar daca fotbalul mai ofensiv a venit tot pe fondul unei rigurozitati defensive proverbiale pentru italieni. Finalul meciului cu Germania, din penultimul act, i-a atras multi sustinatori echipei lui Lippi, iar maine seara toti viseaza la al patrulea titlu mondial din istorie. Italienii merg pe mana istoriei si a statisticii cand sustin ca vor lua Cupa Mondiala la Roma: ca si in 1982, cand au intrat in posesia ultimului titlu, vin dupa un scandal urias in campionatul intern, din anii '70 incoace se califica in finala din 12 in 12 ani, alternand esecurile cu succesele, iar acum ar fi la rand o victorie samd. Este si un ultim act ironic, pentru ca pe teren si pe cele doua banci de rezerve se vor afla opt jucatori de la Juventus, cel mai urat club din lume in acest moment si care se afla la un pas de retrogradarea in divizia a treia. Iar fostul antrenor al "Batranei Doamne", si el anchetat, ar putea deveni cel mai titrat antrenor italian daca ia Cupa, pe care ar alatura-o celor cinci titluri din Italia si Ligii Campionilor castigate in 1996.
Nemtii isi iau adio cu stil
Comitetul de Organizare al Cupei Mondiale pregateste transformarea finalei CM intr-o sarbatoare grandioasa, care se vrea cireasa de pe tortul unei organizari impecabile. Inaintea partidei va sustine un minirecital Shakira, intr-o atmosfera de "love parade". "Ceremonia va incepe la ora locala 19.35 (20.35 ora Romaniei) si se va incheia la ora 19.46 (20.46): am dorit sa fie scurta deoarece precede cel mai important si cel mai asteptat meci al turneului", a explicat Gerd Graus, purtatorul de cuvant al Comitetului de Organizare (LOC).
La ceremonie vor canta grupul Il Divo, Shakira si vor fi prezenti 400 de dansatori amatori cu varste cuprinse intre 6 si 45 de ani, intr-o coregrafie apartinand americanului Doug Jack. "Nu am dorit sa fim prea ceremoniosi, ideea este sa aducem in stadion toata energia si bucuria care domneste in Germania de patru saptamani", a explicat Doug Jack, care a participat la organizarea ceremoniilor de deschidere si de inchidere de la ultimele cinci editii ale JO. La pauza va canta tenorul spaniol Placido Domingo, existand prevazute alte doua ceremonii, inainte si dupa inmanarea trofeului. (B.G.)

---

Despre autor: