De la "Gradina Filaret" la Parcul "Regele Carol I"

Inceputurile. Printre podgorii si mahalale
Bucurestiul s-a nascut treptat, intre secolele al XIV-lea si al XVI-lea, prin coagularea unor asezari satesti aflate in vecinatatea Curtii Domnesti si a targului sezonier numit "Targul Cucului" sau al "Mosilor".
Mahalalele - mai intai asezari satesti in jurul targului Bucurestilor si mai apoi cartiere preurbane ale acestuia - au avut pana la inceputul secolului XX o infatisare rurala. Aceasta a presupus desigur ocupatii si practici patriarhale. Intre acestea s-a numarat si cultura vitei de vie. Podgoriile au ocupat suprafete intinse din actualul Bucuresti. Podgoriile bucurestenilor au fost mai numeroase si mai vaste decat livezile de pomi fructiferi, gradinile de zarzavat sau spatiile destinate altor culturi, luate la un loc.
Cele mai intinse podgorii s-au aflat, pana la inceputul secolului XX, la sud de raul Dambovita. Actualul deal al Patriarhiei, de pilda, a fost cunoscut in evul mediu ca "Dealul Viilor", pana in secolul al XVII-lea cand s-a ridicat aici noua Mitropolie a Valahiei. In jurul ei au fost podgorii intinse apartinand Mitropoliei si care inconjurau mahalalele marginase din toate partile. Aceste podgorii incepeau din partea Podului Calicilor sau al Craiovei, devenit dupa 1800 Podul Calitei (azi Calea Rahovei), ocupau cartierul Gramont de mai tarziu si inconjurau actualul Parc Carol I. Teritoriul podgoriilor continua pana pe Calea Vacarestilor unde se aflau viile Manastirii Vacaresti. Asadar, mai toata partea de est si sud a Bucurestiului de astazi a fost ocupata de intinse podgorii.
La finalul secolului al XVIII-lea, pe pantele dealului Filaret ajungeau marginile unor mahalale sarace si risipite pe intinse maidane. De-o parte si alta a actualului bulevard Marasesti s-a aflat mahalaua Flamanda sau "Saraca", formata in jurul bisericii cu acelasi nume. La sud de ea s-a dezvoltat mahalaua-sat numita "Alexe", dupa numele unui arnaut care a ridicat aici o bisericuta ce-i poarta inca numele. Mahalaua Alexe s-a conturat pe deplin la inceputul secolului al XIX-lea si s-a extins in timp, de-a lungul Caii Serban Voda pana spre actuala strada Candiano Popescu, numita anterior "11 Iunie". De partea cealalta a Parcului Carol I, spre Gara Giurgiului sau "Filaret", s-a aflat perimetrul fostei tiganii mitropolitane. Aceasta a fost mutata in prima parte a secolului al XIX-lea mai spre sud-vest, pe locul ei dezvoltandu-se cartierul Gramont, unul dintre primele perimetre urbane moderne ale micilor liber-profesionisti, functionari etc., din Bucuresti. La sud de Gramont si la vest de Parcul Carol I a existat in secolul al XIX-lea intinsa mahala tiganeasca, loc de asezare a tiganilor mitropolitani, dar si a saracimii orasului. La intrarea in parc dinspre Fantana Zodiacului si strada 11 Iunie, pe o arie mai intinsa, s-a aflat la inceputul secolului al XIX-lea catunul Filaret, inghitit de oras in mai putin de cincizeci de ani.
Mitropolitul Filaret al II-lea si "minunata" lui fantana
Fantana de pe Dealul Filaret "a fost cea mai minunata fantana, demna de a sta alaturi cu cele mai frumoase monumente de arta orientala. Odinioara, toata valea din spatele Dealului Mitropoliei era taiata de un drum care lasa pe stanga lunga gradina a acesteia si se indrepta spre dealul numit
al lui Filaret
. Pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, mitropolitul Filaret al II-lea a cladit acolo o fantana. Mai tarziu, alt mitroplit, Dositei Filiti, a impodobit-o cu minunate coloane sculptate. (Nicolae Vatamanu)". Un contemporan al acestui monument, Nicolae Predescu, a descris fantana asemeni "unei frumoase case cu doua randuri". "(...) Apa celor patru izvoare se revarsa, din peretele de piatra sculptata, prin mai multe guri; pe pardoseala de lespezi de marmura alba erau scobite canaluri inguste, prin care trecea clipocind apa. Tavanul era alcatuit din 12 lespezi de marmura maiestrit sculptate cu semnele celor 12 zodii. O scara de marmura, de asemenea inflorata, ducea deasupra. Acolo te aflai intr-o sala mare, in chipul unui vechi pridvor romanesc. Printre coloanele de piatra crestate in frunze si flori, privirea ratacea in voie pe deasupra baltii inconjurate de salcii. Sub streasina atarnau clopotei de sticla, care sunau la adierea vantului." La mai putin de 100 de ani de la ridicarea fantanii, Ulysse de Marsillac povesteste: "Salciile au disparut si fantana de asemenea, spre marele meu regret, pentru ca intr-adevar era pitoreasca si eleganta; arhitectura ei amintea de stilul Alhambrei." Cum a disparut fantana lui Filaret? Tipic romanesc. S-a paraginit, nefiind intretinuta. La 1834 o aflam inchiriata unui Manole Basmangiu pe o mie de lei pe an, fapt care a contribuit la deteriorarea ei. Intre 1861-1870 au fost mai multe "incercari" de a "salva" monumentul de catre Consiliul Municipal. Acesta a cerut daramarea lui si reconstruirea altei fantani "pe cat posibil mai monumentale". In primavara anului 1863, fantana a fost daramata, iar pietraria ornamentala a fost predata la Cazarma Veche de la Beilic. Abia in 1870, primarul G. Gr. Cantacuzino a cladit fantana care-i poarta numele, situata si azi in Parcul Carol I.
"La Filaret, la izvoare/Unde-i umbra si racoare... "
Era obiceiul din vechime ca "lumea sa se adune aici. Era camp deschis, verdeata, umbra, izvoare reci si mai era inca ceva ce nu se gasea nicaieri in Bucuresti: o cladire veche, dar nu prea, de o rara frumusete, parca anume facuta ca sa slujeasca drept tribuna luptatorilor pentru libertatea poporului. De atunci asa i-a ramas campului numele: Campul Libertatii. Aici au vorbit pe rand Balcescu, Heliade, fratii Golesti, Christian Tell si Magheru si multi altii" (Nicolae Vatamanu).
Gradina Filaretului din "Dealul Bucurestiului" era foarte animata de sarbatori, dar si in serile calde de vara sau toamna tarzie. De pilda, toamna cand "se coceau coarne (struguri albi cu boaba lunguiata - n.m.) si mischetul (struguri tamaiosi - n.m.), tot Bucurestiul iesea sa se plimbe, sa petreaca si sa se odihneasca la Filaret."
Tinerii jucau aici "geridul". Acesta era "un joc turcesc, de voinicie si indemanare, un joc de intrecere la azvarlitul sulitei asupra celorlalti jucatori." Pe de alta parte, podgoriile intinse de pe Dealul Filaretului si imprejurimi "faceau fala podgoriilor locale". Din viile Filaretului a mai ramas doar numele unei strazi care le strabatea odinioara: Soseaua Viilor.
Izvoarele Filaretului erau folosite si intr-o incipienta industrie casnica pusa pe picioare de mahalagiii locului. Astfel, aflam de la Popescu Lumina ca verile "campia era acoperita de lucratoare: fete si neveste, care limpezeau testemelurile in fantana, dupa ce mai intai fixa culorile, muindu-le in piatra acra, apoi le intindea la soare, pe iarba. Testemelul era podoaba capului cucoanelor si jupaneselor romance. O roata de bumbac de zece parale se prefacea in degetele mahalageoaicelor din Bucuresti intr-un tulpan subtire ca panza Arehnei, si cu doua trei tipare de lemn de tei, cu cateva buruieni colorate (bacan - tinctura rosie dintr-un arbore brazilian- n.m.; sofran, pasachina, scumpia - otetar sau liliac - n.m.) se da comertului un obiect de valoare insutita.

---

Despre autor: