China, "cel mai mare rival militar" al SUA

China este cel mai important "rival militar la suprematia actuala a Statelor Unite" - avertizeaza Pentagonul in raportul sau anual, inaintat Congresului american in luna mai. Documentul - intitulat "Military Power of the People's Republic of China" - califica investitiile si progresele militare ale Beijingului drept o amenintare la adresa intereselor geostrategice americane.
In raport se scrie: "Astazi, capacitatea Chinei de a sustine o forta militara la mare distanta poate aparea drept limitata. Totusi, asa cum "2006 Quadrennial Defence Review Report" nota, "China are, in perspectiva, cel mai mare potential de a concura militar cu SUA, si tehnologii militare care, in timp, ar putea anula total avantajele militare americane".
Potrivit documentului, Beijingul a achizitionat recent rachete de croaziera cu raza lunga de actiune care ameninta bazele Flotei a 7-a americane din Japonia, precum si bazele militare din Guam. China a mai achizitionat si avioane de vanatoare, bombardiere si sisteme logistice, care incep sa le concureze cu succes pe cele americane. Apoi, felul in care China isi repartizeaza fortele militare indica faptul ca, in curand, acestea vor concura cu cele americane pe zone intinse din Pacificul de Vest. Se mentioneaza ca, in materie de cheltuieli militare, China a facut investitii de trei ori mai mari decat o recunoaste public.
Beijingul a criticat raportul Pentagonului, declarand ca Washingtonul exagereaza in mod voit cresterea militara a Chinei, si ca exista "motive ulterioare" ca sa procedeze astfel: SUA pot creste, in aceste conditii, ajutorul militar pentru Taiwan. Totodata, agentia "Xinhua" a anuntat, la 25 mai 2006, ca la baza cresterii militare a Chinei sta un document oficial, mai exact, un plan pe 15 ani pentru modernizarea armatei.
In timp ce Statele Unite urmaresc sa creeze in Asia Centrala si Orientul Mijlociu state mici, deficitare militar, ca pretext pentru interventii militare in aceste doua zone geopolitice cruciale, China reprezinta o amenintare potentiala mult mai mare pentru hegemonia SUA, atat in Pacific cat si la scara mondiala.
Cheltuielile militare ale Chinei, din perspectiva americana
China este considerata, in general, drept a treia putere militara a lumii (dupa SUA si Rusia). Raportul Pentagonului estimeaza ca Beijingul cheltuieste in jur de 105 miliarde de dolari pe an pentru necesitatile militare si de modernizare. Raportul apreciaza ca suma va creste de cel putin trei ori pana in 2025. Bugetul Chinei pe 2006 aloca Apararii 14,7% din PIB. Adica, aproximativ 50% din cresterea economica a Chinei.
Trebuie observat insa ca bugetul militar al Statelor Unite - de 420 de miliarde pe an - copleseste, literalmente, orice buget de profil al oricarei tari de pe glob.
De la sfarsitul razboiului rece, in mod constant, SUA au avut ca principal obiectiv extern prevenirea oricarei ascensiuni militare care i-ar compromite hegemonia geostrategica, de unica "superputere". In planul Pentagonului pentru perioada1994-1999 se scrie, negru pe alb: "Obiectivul nostru primordial este sa impiedicam ascensiunea unui nou rival mondial din spatiul sovietic si de oriunde, care ar putea sa ridice amenintari de genul celor exercitate de fosta URSS. Strategia noastra trebuie sa se focalizeze acum asupra ascensiunii oricarui alt posibil viitor competitor global."
Principala componenta a suprematiei militare americane - dominatia militara maritima - se exercita prin intermediul celor 12 portavioane si grupurile militare care le insotesc permanent pe oceanele lumii, inclusiv submarinele nucleare.
Potrivit insa serviciilor secrete, agentiei "Stratfor" si lui "International Institute for Strategic Studies", China poate ameninta in prezent doar bazele Flotei a 7-a din Japonia. In ultimii ani, China s-a concentrat pe achizitiile de rachete cu raza lunga de actiune, pe sisteme antiaeriene si pe capacitati pentru razboiul electronic, speculand unele slabiciuni ale sistemului ofensiv american. Astfel, China se pregateste militar in mod esential in plan defensiv. Intre timp, Statele Unite au inaugurat politica de a "inconjura" China cu state aliate Washington-ului, ca Japonia, India, Indonezia, Vietnamul si Mongolia.
Agentia "Stratfor", care are stranse legaturi cu cercurile militare americane, scria despre raportul Pentagonului, pe 31 mai a.c, urmatoarele: "O asemenea strategie reprezinta o uriasa problema pentru Statele Unite. Costul amenintarii unei flote este, oricum, mult mai mic decat cel al protejarii sale. Achizitionarea unor rachete de mare viteza, extrem de manevrabile, va costa intotdeauna mai putin decat un sistem defensiv."
O solutie practica la dilema Pentagonului in Pacificul de Vest ar putea fi dezvoltarea unor arme non-nucleare, care sa atace instalatiile defensive ale Chinei fara sa puna bazele americane in pericol. Este din ce in ce mai evident ca SUA se misca in aceasta directie.
Focoase conventionale pentru rachetele balistice intercontinentale americane
La cinci zile dupa prezentarea raportului Pentagonului in Congres, "New York Times" prezenta un amplu plan al Departamentului Apararii Statelor Unite, de a dota rachetele balistice intercontinentale (ICBM) aflate la bordul submarinelor "Trident II" cu focoase non-nucleare, sub pretextul apararii oraselor de terorism.
Potrivit lui "International Institute for Strategic Studies", SUA au inceput, inca din 2005, sa-si doteze cu rachete de croaziera submarinele "Trident II" din Pacific, pentru a contracara noile capacitati defensive ale Chinei. Montarea de focoase non-nucleare pe rachetele balistice intercontinentale (ICBM) ale submarinelor "Trident II" ar fi doar o extensie a acestui proces. Un baraj de rachete ICBM ar reduce mult din capactitatea de aparare a Chinei.
Instalarea de focoase conventionale pe rachetele balistice intercontinentale (a caror raza de actiune este mult mai mare decat cea a rachetelor de croaziera) constituie o evolutie strategica majora. Prin aceasta, rachetele ICBM devin brusc combatante pe campurile de lupta. In cei 50 de ani de evolutie militara - este cazul sa remarcam - rachetele ICBM nu au avut niciodata un rol ofensiv, ci doar unul de "descurajare".
Washingtonul prezinta aceasta evolutie drept o etapa in "razboiul cu terorismul". Expertii considera, insa, ca dotarea rachetelor balistice intercontinentale cu focoase conventionale reprezinta mai degreaba o manevra ofensiva, gandita pentru a raspunde adecvat oricarui rival care ar ameninta hegemonia militara americana. Potrivit Pentagonului, acest potential rival ar fi China.
De partea celalata, China este preocupata sa capete acces crescut la materiile prime din zona Pacificului, pentru a-si putea sustine cresterea economica remarcabila. De asemenea, Beijingul cultiva relatii apropiate cu acele tari din zona care au un rol-cheie in rutele de comunicatii, ca Malaezia si Singapore.
Incercand sa determine Taiwanul la o reunificare in termeni favorabili Chinei, Beijingul a dispus peste 700 de rachete de croaziera in dreptul Stramtorii Taiwanului, la care adauga - anual - alte 100 de rachete.
China mentine amenintarea cu rachete SAM asupra intregului spatiu aerian al Taiwanului, iar in ultimii sase ani a recurs la 11 exercitii amfibii care aveau ca tema un conflict cu Taiwanul, precizeaza raportul.
Raportul Pentagonului noteaza: "Unii analisti chinezi au exprimat opinii ca, prin castigarea controlului asupra Taiwanului, marina militara chineza isi va extinde cu mult aria "defensiva" si va da Beijing-ului capacitatea de a influenta rutele de comunicatie din zona. Generalul Wen Zongren, comisar politic al Academiei de Studii Militare din Beijing, si-a exprimat opinia, in martie 2005, ca rezolvarea problemei Taiwanului ar reprezenta spargerea blocadei din Pacificul de Vest contra securitatii maritime a Chinei. "Numai cand aceasta blocada va fi sparta vom putea vorbi de ascensiunea militara a Chinei in Pacific."
Opinia generalului Wen Zongen - mentionata in raportul Pentagonului - atrage atentia asupra necesitatii de a pregati din vreme China pentru o eventuala blocada economica impusa de SUA. Dezvoltarea economica a Chinei necesita abilitatea de a-si procura cantitati cat mai mari de materii prime si petrol. In schimb, SUA incearca sa dobandeasca controlul asupra retelelor maritime ale acestor importuri, vitale pentru economia chineza.
Relatiile economice ale Chinei "deranjeaza" Washingtonul
"Stratfor" mentiona: "China importa masiv materii prime si exporta la fel de masiv, in SUA, produse finite. Cu certitudine, China doreste ca acest gen de comert sa continue; in fapt, are o nevoie urgenta de el. In acelasi timp, China este preocupata de faptul ca economia sa depinde, ca importuri si exporturi, de comertul maritim si de rutele de navigatie controlate, in intregime, de Marina militara americana."
Ca al doilea mare consumator mondial de petrol, China are evident nevoie de un flux imens de resurse energetice pentru a-si sustine spectaculoasa crestere economica. In felul acesta, China a devenit un "jucator", un participant activ, la geopolitica mondiala.
Raportul Pentagonului precizeaza: "Ingrijoratoare pentru noi sunt relatiile politice si economice ale Chinei cu state ca Iranul, Sudanul, Burma, Zimbabwe, Cuba si Venezuela, care fac actualmente obiectul eforturilor internationale de non-proliferare nucleara, reforma politica, stabilitate si drepturile omului."
Cu alte cuvinte, SUA sunt ingrijorate deoarece relatiile cu China asigura "bula de oxigen" unor state pe care Washingtonul le-au plasat de mult pe "axa raului", pentru "sanctiuni" si "schimbari de regim".
Mai ales relatiile Beijingului cu Teheranul irita la culme Statele Unite. China este cel mai mare achizitor mondial al petrolului iranian, care aduce astfel anual venituri uriase regimului fundamentalist de la Teheran. Regim pe care SUA se pregatesc, de cativa ani, sa-l doboare printr-un "razboi preventiv".
In "National Security Strategy" pe 2006, Administratia Bush preciza: "SUA incearca sa incurajeze China sa faca o alegere corecta a partenerilor in numele poporului sau, si sa o impiedice sa faca alte alegeri, de parteneri nepotriviti." Altfel spus, SUA incearca sa desprinda China de partenerii traditionali si sa o apropie de partenerii controlati de Statele Unite.
Raportul Pentagonului apreciaza China drept un "pericol nuclear" pentru SUA
Una din concluziile cele mai "sinistre" (dupa cum au apreciat analistii) a Raportului Pentagonului este cea care considera China drept un "pericol nuclear" la adresa SUA. Aceasta apreciere i-a facut pe unii experti sa considere ca Washingtonul ia in calcul un viitor conflict nuclear cu China.
Peter Rodman, secretar adjunct pentru afacerile de securitate internationala in Departamentul Apararii, declara, la 23 mai 2006, pentru "American Forces Press Service": "Am subliniat in raportul de anul acesta ca un aspect important sunt fortele lor strategice (cele chineze - n.n.). Credem ca ei sunt la inceputul unei modernizari serioase a tuturor fortelor strategice. Se declara adeptii sistemului de a nu lovi primii nuclear, dar noi avem comentarii contrare, facute de strategi chinezi."
Raportul Pentagonului il citeaza pe generalul Zhu Chenghu, care - in iulie 2005 - a declarat ca daca Statele Unite vor ataca China, ca urmare a conflictului potential cu Taiwanul, atunci China va fi obligata "sa raspunda cu lovituri nucleare".
Beijing-ul a declarat comentariile lui Zhu drept "opinii personale" si a reafirmat politica sa de a nu utiliza primul arsenalul atomic. Aceste chestiuni au fost discutate si in cursul vizitei lui Donald Rumsfeld, secretar al Apararii, in China, din octombrie 2005.
Raportul Pentagonului - intitulat complet "Annual Report to Congress: Military Power of the People's Republic of China" - acorda o atentie speciala capitolului nuclear. Pentru prima data din 2001 - de cand Pentagonul publica asemenea rapoarte anuale - se sugereaza faptul ca Beijing-ul are o crestere nucleara militara, pe care o va folosi cu siguranta in viitorul apropiat pentru a penetra geostrategic Pacificul de Vest si Asia Centrala. De aceea documentul capata importanta in contextul disputelor nucleare actuale.
In raportul Pentagonului sunt citati mai multi savanti chinezi, care au exprimat pozitii favorabile fata de o riposta nucleara a Chinei. Astfel, Chu Shulong - de la Universitatea "Qinghua" - declara, in iulie 2005, ca "daca un stat ostil lanseaza un atac pe scara mare impotriva Chinei, utilizand toate tipurile de arme avansate, exceptand armele atomice, atunci China poate renunta la principiul excluderii "primei lovituri", cand in balanta este soarta tarii".
Un alt savant chinez - Shen Dingli - citat in raportul Pentagonului a scris, in "China Security", la sfarsitul anului trecut: "Daca fortele conventionale ale Chinei sunt distruse, iar Taiwanul foloseste ocazia pentru a-si proclama independenta, ar fi de neconceput ca Beijing-ul sa nu utilizeze arma nucleara."
Nu trebuie scapat din vedere faptul ca cea mai mare parte a tehnologiilor sofisticate chineze sunt achizitionate din Rusia. Armata chineza este numeroasa, dar trupele sale sunt semi-mecanizate. Majoritatea comandantilor Chinei sunt lipsiti, practic, de experienta. Iar mare parte din soldati provin din mediul rural si sunt slab antrenati.
"Foreign Affairs": ascensiunea suprematiei nucleare americane
Exagerand mult "pericolul chinez", SUA au gasit inca un minunat pretext pentru a solicita cresteri bugetare la inarmare, ca si modernizarea echipamentului lor nuclear. In numarul din martie/aprilie al revistei "Foreign Affairs" a aparut un articol semnificativ in acest sens: "The Rise of US Nuclear Primacy" ("Ascensiunea suprematiei nucleare a Statelor Unite").
In timpul razboiului rece - se scrie in acest articol - doctrina nucleara dominanta a fost definita drept MAD ("Mutual Assured Destruction"). Mii de arme nucleare plasate pe o mare varietate de platforme, buncare, submarine, avioane si rachete cu raza lunga de actiune asigurau "echilibrul nuclear", astfel ca nici o putere posesoare de arme nucleare sa nu le poata folosi in avantaj propriu.
"Foreign Affairs" dezvaluie ca o parte a "establishmentului" american nu a fost niciodata de acord cu doctrina MAD. Acum, Pentagonul a eliminat-o din strategia sa si incearca sa foloseasca "prima lovitura" ("first strike") in strategia nucleara a SUA, elaborata de neoconservatori (PNAC). Cea mai mare parte a articolului din "Foreign Affairs" este consacrata analizarii capacitatii Rusiei de a raspunde unei "prime lovituri" nucleare a Statelor Unite. Concluzia este ca, dupa colapsul URSS din 1991, Rusia nu ar mai fi capabila in prezent sa raspunda eficient intr-un asemenea scenariu.
"Foreign Affairs" remarca faptul ca Beijingul sta si mai prost in ceea ce priveste capacitatea sa nucleara. Deci si cea de a raspunde unei "prime lovituri" nucleare americane.
"O prima lovitura nucleara americana ar avea astazi succes, fie ca va fi lansata prin surprindere sau in mijlocul unei crize provocate de o alarma chineza. China are un arsenal strategic limitat. Armata Populara a Chinei nu poseda nici un SSBN eficace (submarine dotate cu rachete balistice nucleare intercontinentale). Flota militara chineza are, este adevarat, doua submarine dotate cu rachete balistice. Dar unul s-a scufundat, iar celalalt este atat de prost dotat, incat nu indrazneste sa paraseasca apele chineze."
"Foreign Affairs" scrie in continuare: "Potrivit unui clasament neoficial al SUA, arsenalul nuclear intercontinental actual al Chinei se bazeaza doar pe 18 baze de lansare a unor rachete ICBM, cu un singur focos nuclear fiecare. Toate cele 18 focoase sunt insa stocate separat, iar rachetele chineze nu au combustibil pentru lansare. (Lichidul folosit de ICBM chineze produce coroziune in 24 de ore, asa ca rachetele nu sunt alimentate in mod curent. Alimentarea lor ia in jur de doua ore.) China nu are sisteme eficiente de avertizare in caz de atac.
"Foreign Affairs" sustine ca, in cadrul Administratiei Bush, sunt discutii aprinse pentru a se recurge acum si nu mai tarziu - cand China nu poate reactiona eficient - la "prima lovitura" nucleara americana, aplicata Beijing-ului prin surprindere.
Exagerarea "pericolului nuclear chinez" apartine exact grupului belicos al Administratiei Bush. Pericolul nuclear nu vine, asadar, din partea Chinei - afirma "Foreign Affairs" -, ci din partea "uliilor" Administratiei Bush.
Statele Unite isi folosesc hegemonia militara globala pentru a stabili o dominatie - o "pax americana" - asupra zonelor bogate in resurse, mai ales energetice, din Orientul Mijlociu si Asia Centrala. Preocuparea SUA fata de China exprima via ingrijorare a Washington-ului fata de expansiunea economica si cresterea influentei politice a Chinei in Asia si in restul lumii.
Focalizarea raportului Pentagonului asupra Chinei militare tradeaza planurile care se fac pentru un viitor razboi, inclusiv a unui atac nuclear contra Beijing-ului. Atac american care tine seama de posibilitatile actuale reduse ale Chinei de a raspunde eficient "primei lovituri" nucleare americane.
Vizita lui Hu Jintao in SUA
In aprilie 2006, presedintele chinez Hu Jintao a vizitat, timp de patru zile, Statele Unite. Vizita lui Hu Jintao a culminat cu discutiile de la Washington cu presedintele Bush si cu conferinta comuna de presa.
Jintao s-a oprit doua zile la Seattle, discutand colaborarea Chinei cu staff-ul "Boeing" si luand masa cu creatorul "Microsoft", Bill Gates. La Washington, dupa o receptie destul de rece la Casa Alba, Hu Jintao a fost invitatul de onoare la un dineu sponsorizat de "US - China Business Council", unde Jintao a stat alaturi de Henri Kissinger, arhitectul politicii de deschidere catre China a SUA de la inceputul anilor '70.
Vizita a marcat insa tensiunea tot mai mare dintre China si SUA, pe plan mondial. Au fost consemnate o serie de "incidente diplomatice", relatate pe larg de mass-media americana, ignorate, insa, de presa chineza.
In ciuda solicitarilor Beijing-ului, vizita lui Jintao la Casa Alba nu a avut statutul unei vizite de stat complete, cu dejun si ceremoniile asociate, asa cum s-a intamplat cu vizitele anterioare ale lui Jiang Zemin si Deng Xiaoping la Washington.
Apoi, numele tarii a fost obiectul altui incident. Casa Alba a descris tara drept "Republica China", numele oficial al Taiwanului, si nu "Republica Populara China". Dat fiind ca Taiwanul este problema nr. 1 a Chinei, este greu de crezut ca a fost vorba de o gafa "intamplatoare".
Cel mai important incident a fost, fara in doiala, accesul la conferinta de presa a celor doi presedinti - Bush si Jintao - a unei adepte a miscarii "Falun Gong" - interzisa in China -, adepta care a strigat diferite lozinci, in cursul conferintei.
Wengyi Wang, o doctorita de origine chineza care traieste la New York, a fost admisa in mod foarte straniu la conferinta de presa a celor doi presedinti, dupa ce dezvaluise, cu numai o zi mai devreme, in "Epoch Times", ca autoritatile chineze i-au arestat pe membrii "Falun Gong" si le extirpa in inchisoare organele pentru transplant.
Timp de cateva minute bune, Wang a fost lasata libera sa strige la conferinta de presa "Presedinte Hu! Zilele tale sunt numarate!" si "Presedinte Bush! Opreste-l pe Hu de la noi crime!" si alte lozinci anti-Beijing. In cele din urma, dupa ce Wang si-a facut numarul, agentii Serviciului Secret au indepartat-o si au prezentat-o unui magistrat, care a condamnat-o pe dr. Wang la sase luni de inchisoare.
Dincolo de aceste "incidente", indicarea unui conflict mai profund intre SUA si China s-a produs chiar in ziua vizitei lui Jintao la Casa Alba.
Bryam Whitman, purtatorul de cuvant al Pentagonului, a anuntat - raspunzand unor intrebari puse de "Wall Street Journal" si "Washington Times" - ca Departamentul Apararii si-a sporit preocuparile in vederea unui posibil conflict cu China. Whitman a anuntat ca forte americane din Europa vor fi desfasurate in regiunea Asia-Pacific. Mai multe portavioane si submarine cu rachete balistice vor fi trimise, de asemenea, in Pacific.
Potrivit presei americane, Pentagonul doreste ca, in viitor, sa mentina permanent patru portavioane in regiunea Pacific. O alta miscare strategica a Pentagonului este aducerea unui prim lot de 8000 de puscasi marini din Okinawa in Guam, unde se afla centrul de operational american privind bombardierele de lunga distanta, spionajul aerian, operatiuni de suport logistic din Pacificul de Vest.
Statele Unite dispun de circa 10.000 de arme nucleare, cu care pot spulbera nu numai China, dar si orice urma de viata de pe Pamant. La randul ei, China are cateva sute de arme nucleare, cu care - teoretic - ar putea lovi fiecare oras american mai important. Pericolul unui conflict militar intre SUA si China - cu toate consecintele sale catastrofale - apare, in realitate, cat se poate de real, data fiind ascensiunea spectaculoasa a Chinei si tendinta evidenta de pastrare a hegemoniei mondiale a SUA.
SUA spera in raspunsul pozitiv al Chinei pentru accesul la Pacific
Statele Unite spera ca armata Chinei va raspunde pe baza de reciprocitate accesului pe care Washintonul l-a oferit Beijingului la exercitiile si bazele americane - a declarat recent un oficial de la Pentagon, in fata Congresului. Oficialii au citat participarea ofiterilor chinezi la exercitul naval "Valiant Shield", care a avut loc in Pacificul de Vest, in apropiere de Guam, ca fiind tipul de invitatie pe care Pentagonul asteapta ca Armata chineza de Eliberare Populara sa il adreseze fortelor americane. "Asteptam acum sa cada si cel de-al doilea pantof, sa vedem daca ne vor raspunde la fel, pentru ca nu este vorba numai despre transparenta, ci si despre reciprocitate" a spus, in cadrul unei audieri in Congres, generalul John Allen, directorul principal pe problemele regiunii Asia-Pacific de la Pentagon.
El a calificat participarea Chinei in calitate de observator la "Valiant Shield" drept un pas extrem de important si un test care va verifica disponibilitatea Beijingului de a raspunde deschiderii SUA. Acum ramane de vazut daca ofiterii americani vor f invitati ca observatori la exercitiile trupelor chineze sau ale Organizatiei de Cooperare Shanghai, a explicat Allen. Organizatia de Cooperare Shanghai, care include China, Rusia si statele vecine din Asia Centrala, a incercat sa tina in frau activitatile militare ale SUA in Asia Centrala. Secretarul adjunct al Apararii, Pete Rodman, a declarat in fata aceluiasi Comitet al Serviciilor Armate din Camera Reprezentantilor ca Statele Unite au in vedere aplicarea unei presiuni continue asupra Chinei de a fi mai transparenta in legatura cu actiunile sale militare. "Daca nu ne raspund in vreun fel, aceasta ne va afecta deschiderea" a explicat el parlamentarilor, dintre care multi au manifestat ingrijorare fata de capacitatea militara uriasa a tarii comuniste. Roadman, care s-a aflat luna aceasta in China pentru discutii militare, a spus ca Pentagonul a primit oarecum mai mult acces si ca, in timpul vizitei sale, a primit explicatii in legatura cu bugetul de aparare al Chinei. El a subliniat, insa, ca procesul va fi gradual, pentru ca "natura sistemului lor nu este transparenta". "Ii presam sa faca schimbari care la suprafata sunt tactice, dar care de fapt sunt probleme de sistem pentru ei. Nu ma astept sa se schimbe peste noapte" a mai declarat Roadman, informeaza DefenceTalk, citat de KROSS Press Agency.

---

Despre autor: