"Bibliotheca Alexandrina" si Bucurestiul

Un oras poate fi relansat printr-o simpla constructie. Asa s-a intamplat cu Bilbao, unde un ultrasofisticat muzeu Guggenheim a dat o noua viata urbei. De ce nu ar fi posibil si la noi?
Multe discutii si mult mai multi nervi consumati in ultimele saptamani, pentru viitorul urbanistic al orasului in care nevoim si noi. Am apreciat si suntem solidari cu colegii de la ZIUA in campania lor de a proteja cateva zone centrale, de mare valoare si importanta arhitecturala a Bucurestilor. Sa speram ca eforturile societatii civile, ale presei si opiniei publice vor putea sensibiliza administratia si "factorii responsabili/organele abilitate" pentru a gasi solutii elegante si practice de a depasi stadiul starilor conflictuale. In acest context, cand zona Lipscani-Curtea Veche este inca lasata intr-o nebuloasa "amortire"- folosim termenul in sens masonic -, cand parcursul din zona Caii Mosilor - Vacaresti este plin de meandrele unei refaceri haotice, cand atatea si atatea case cu "parfum", dar si elemente de mare rafinament arhitectonic, sunt agresate de noua molima a "termopanizarii", indraznim sa avansam inca un santier de "galceava": BIBLIOTECA NATIONALA .
Ce se intampla cu ea, ce se alege de ea, cum putem trai la infinit in "organizarea de santier", ce a devenit Bucurestiul? Dincolo de mizeria la care contribuim, cu mic cu mare, si mai noua afacere a schimbarii bordurilor si asfaltarilor facute, asa pare, cel putin, fara nici o noima. Avem senzatia consumarii unor sume uriase cu efecte minime. Legat de banii care nu sunt sau unde se duc. Trecem relativ rar prin fata cladirii antedecembriste pe care scrie BIBLIOTECA NATIONALA si care sta neterminata si degradata in continuare, ca un "Memento mori" al fatalismului mioritic al neducerii pana la capat si al lasarii de izbeliste. De ce nu am utiliza si noi "sindromul Bilbao"? Culmea ca in echipa arhitectului Franck O. Gerry, un mare nume in "bransa", lucreaza si un "bucurestean".
Si totusi. Cateva imagini la televizor si o carte recent aparuta la editura ICR-ului sub genericul "Noua biblioteca din Alexandria" (volum coordonat de Fabrice Pataut si tradus de Ion Cretu) ne-au apris beculetul de avarie: de ce nu am putea si noi, bucurestenii, sa facem ce au facut egiptenii cu Biblioteca din Alexandria, refacand-o din neant? Adica sa terminam BIBLIOTECA NATIONALA si s-o redam in circuitul cultural national/international cu cateva proiecte foarte bine tintite. Sigur si desigur, ni se va raspunde, exista planuri/proiecte, dar fondurile ori au fost insuficiente pentru redemararea lucrarilor sau au fost redistribuite in alte capitole bugetare la numeroasele rectificari de buget. Si totusi. Citesc cu nesat despre povestile cu minunile infaptuite de egipteni (dar Consiliul de Administratie este multinational, iar fondurile, URIASE, au venit si din multe surse private). Ca sa nu mai spunem ca Egiptul a votat o lege speciala, nr 1/2001, prin care "Biblioteca" este "scoasa" in afara autoritatii "guvernamentale" si legata direct de seful statului, presedintele Mubarak. Inutil sa ne inchipuim ploaia de comentarii ironice legate de echivalentul roman. Mubarak - care nici el nu aduce cu Chopin, Liszt sau Menuhin, asta asa, pentru deliciul galeriei... - a creat o structura flexibila internationala si un consiliu de administratie pentru a conduce treburile bibliotecii. Aventura acestei recreate noi institutii este fascinanta ca o povestire de Borges, intr-un timp al informatizarii si al digitalizarii. Nu vrem sa oferim cifre si detalii tehnice din microstudiile adunate in volumul de fata - citit cumva in recurenta cu aventura "fizico-chimica" a scrierii unui roman de catre Gheorghe Craciun ("Trupul stie mai multe, Fals jurnal la Pupa Russa 1993-2000", editura Paralela 45, 2006) si semnate de prestigiosi participanti direct la proiectul "Bibliotecii Alexandrina" de la tarmul Mediteranei - pana si referirile la antichitatea greaca sau la modernitatea cu Durell, Kavafis si Proust dau un alt "gust" aspectelor arhitectonice, financiare sau de management, dincolo de cele politice si bine intentionate de "convergenta a culturilor" vizavi de timpul "ciocnirilor civilizatiilor" de tot felul. De ce nu ar fi/deveni si "Biblioteca Nationala a Romaniei" un fel de suma a spiritualitatii balcano-danubiene, incercand sub forma de cumulare bibliofila ceea ce a realizat sinteza arhitecturala moldoveneasca postbizantina? Chiar nu s-ar putea face nimic sa dam si noi lovitura la Bucuresti, facand cu BIBLIOTECA NATIONALA un loc de intersectie a culturilor? O apropiata expozitie cu lucrarile de grafica ale marelui arhitect G. M. Cantacuzino ne face sa ramanem visatori si increzatori in continuare. Daca Franta a batut multipotenta echipa de fotbal a Braziliei putem spera la orice. Oricat de batrani am devenit.

---

Despre autor: