Basescu alearga cu grenada in mana

Toate informatiile, oficiale si neoficiale, dadeau ieri drept cert faptul ca la sedinta de Guvern care urmeaza sa aiba loc in aceasta zi va fi prezent Traian Basescu. Uriasul taraboi politic starnit de controversatul enunt initiat de Tariceanu, privind retragerea trupelor romane din Irak in ianuarie 2007, precum si reactia extrem de dura a sefului statului indica inca o certitudine. Si anume ca Basescu nu se va prezenta la sedinta Executivului pentru a-si impune vreun important proiect politic sau pentru a-si indeplini rolul constitutional de mediator intre institutii ale statului aflate in conflict. El vine in Palatul Victoria cu un alt scop. Si cu grenada in mana. Iar intentia cat se poate de ferma a sefului statului este sa arunce in aer, daca se poate iremediabil, credibilitatea lui Calin Popescu Tariceanu. Piatra de incercare va fi mult discutata si invocata demisie a ministrului Apararii. Desi Teodor Atanasiu a declarat ferm ca nici prin cap nu-i trece sa paraseasca echipa guvernamentala si s-a demonstrat ca el se bucura atat de sustinerea premierului Tariceanu, cat si de sprijinul staff-ului liberal, jocurile nu sunt inca facute. Este o realitate luata in calcul de Basescu. Dar de ce este acesta atat de inversunat?
In plan uman - si aceasta este o dimensiune de care nimeni nu poate sa faca abstractie, atunci cand il evalueaza pe un sef de stat - Traian Basescu poate fi inteles. Este explicabila febrilitatea pe care acesta o manifesta in ultimele zile, precum si forta cu care iese la atac, pentru a-si duce o mai veche batalie politica in raport cu echipa lui Tariceanu. Nu este un secret pentru nimeni ca Basescu e statut, dupa o boala grea, o operatie dificila si o indelungata convalescenta. Asa ca revenirea sa la un tonus normal poate fi descifrata daca ne gandim la legea compensatiei. Odata insanatosit, seful statului recupereaza timpul pierdut. Un ragaz care i-a permis lui Tariceanu, devenit treptat inamicul sau numarul unu, sa incerce sa preia initiativa. Cum a facut-o, e drept, nu prea intelept, in chestiunea atat de discutata azi, in plan intern si extern, a retragerii trupelor romane din Irak. Dar Basescu poate fi inteles si in plan politic. Daca nu ar incerca sa valorifice la maximum avantajul creat de troica Tariceanu-Atanasiu-Olteanu care, tehnic vorbind, a comis cateva greseli majore si nu a stiut sa-si asigure spatele atunci cand a lansat atat de stangaci proiectul retragerii Romaniei din Irak, atunci, cu certitudine, desi au pierdut pe termen scurt, liderii liberali ar avea enorm de castigat pe termen mediu si lung. Pentru ca au atins un punct extrem de sensibil, atat pe plan intern, cat si pe plan extern. Stationarea trupelor straine in Irak - este o realitate - devine din ce in ce mai impopulara. In toate statele. Inclusiv in Statele Unite. Si de ce nu s-ar intampla acelasi lucru si in Romania unde, iata, nu se intorc cele trei miliarde de dolari pe care ni-i datora regimul lui Saddam, ci incep sa vina cosciugele tinerilor trimisi sa lupte pe pamant strain?
Toate statele componente ale coalitiei anti-Saddam, prin care Statele Unite au incercat si au si reusit, de altfel, sa se substituie autoritatii Organizatiei Natiunilor Unite, si-au fixat un calendar al retragerii. Inclusiv la Washington oficialitatile vorbesc despre o retragere, este adevarat, fara a preciza un termen exact. Din aceasta perspectiva, Romania este perfect legitimata, fara a putea fi socotita vreodata tradatoare, sa se retraga in 2007 din Irak. In aceste conditii, grupul care preia initiativa, ca este de la Cotroceni sau din alta parte, nu are in principiu decat de castigat. Iar initiativa le apartine acum liberalilor. Si daca asa stau lucrurile, lui Basescu, in mod normal, nu i-ar fi ramas decat fie sa-l aplaude pe Tariceanu, intarindu-i astfel acestuia pozitia, fie sa il contrazica violent, manifestandu-se ca un adversar al retragerii Romaniei din Irak. In aceasta a doua ipostaza, Basescu ar fi pierdut mult din popularitatea de care se bucura. Dar, asa cum intreaga presa a diagnosticat, Tariceanu, probabil sub influenta lui Atanasiu, lovit de handicapul faptului ca nu stie nici o limba straina, desi a lansat pe piata un scenariu care ar fi putut avea succes, a organizat atat de slab regia, incat in loc de aplauze furtunoase, reactia spectatorilor s-a transformat in vacarm.
Basescu alearga spre Guvern cu grenada in mana. Intentia sa este de a indeparta cat mai mult momentul in care opinia publica ii va da dreptate lui Tariceanu. Practic, incearca sa-i sufle acestuia de sub nas trofeul. Iar sansa sa este ca, sprijinindu-se pe sustinerea ministrilor PD, dar si pe aparenta disidenta a perechii Ungureanu-Vladescu, sa-l puna la stalpul infamiei, chiar in Palatul Victoria, pe Atanasiu. Daca-l forteaza sa demisioneze, atunci Tariceanu va primi o grea lovitura de credibilitate. Iar daca Basescu nu va reusi, atunci, din pacate, gafele in plan extern legate de proiectul retragerii din Irak isi vor produce efectele o perioada mai indelungata. Pentru ca este o realitate: Atanasiu a devenit indezirabil pentru statele NATO.

---

Despre autor: