3 Iulie 2006
Motiunea de cenzura depusa de PSD si nesustinuta nici macar de totalitatea parlamentarilor proprii a avut un efect neasteptat: caderea Aliantei!
Se poate spune ca dupa 500 de zile, sau 18 luni, sau un an si jumatate de guvernare corcita, lucr
Motiunea de cenzura depusa de PSD si nesustinuta nici macar de totalitatea parlamentarilor proprii a avut un efect neasteptat: caderea Aliantei!
Se poate spune ca dupa 500 de zile, sau 18 luni, sau un an si jumatate de guvernare corcita, lucrurile incep sa se clarifice: nici nu se mai poate vorbi - altfel decat la modul peiorativ, despre o "alianta" aflata la Putere. La putere, cata mai este, se afla doua factiuni ale unui bloc constituit in mod circumstantial in scopul acapararii acesteia.
Dialogul televizat, la distanta, dintre presedinte si premier, sustinut joi seara reflecta cat se poate de limpede criza profunda si iremediabila in care se afla puterea. Intre cei doi aliati au fost taiate orice punti si ei mai comunica acum doar prin intermediul presei. Practic nu mai au ce sa-si spuna, pentru ca au epuizat subiectele de discutie. Au ramas insa acuzele. In special cele ale presedintelui. Acesta si-a exprimat deschis regretul de a se fi orientat prost in alegerea principalului sau colaborator. Si nu doar atat: de la regrete presedintele a trecut la acuze cat se poate de directe: "nu i-am cunoscut aplecarea catre gruparile din PNL" si fata de persoane pe care nu se sfieste sa le numeasca ca fiind cele care au o influenta negativa asupra sa: Patriciu, Vladescu, Olteanu... "Nu-si face treaba" - a fost concluzia acestui discurs unic in antologia relatiilor la varf dintre reprezentantii puterilor in stat.
In mod normal, un asemenea conflict ar fi determinat demisia unuia sau a altuia dintre beligeranti: ori a presedintelui, pentru culpa de a fi pus in pozitia de "sofer" al autobuzului nu doar un tip incompetent, fara habar in manuirea comenzilor, dar care a luat cu el o gasca de amici care buzunaresc in liniste pasageri, la adapostul usilor inchise de acesta; ori a premierului, pentru incapacitatea - sau imposibi-litatea - de a anihila cu argumente acuzatiile care i se aduc. Pentru ca o particularitate a acestui dialog o constituie si faptul ca premierul a refuzat sistematic sa intre intr-o astfel de polemica. El s-a multumit ori sa nu comenteze, ori sa comenteze pe alte teme, ca de pilda acum, cand a declarat ca, pana la urma doar el este cel care ar putea provoca alegeri anticipate, cu toate consecintele, inclusiv asupra presedintelui, pe care le-ar putea avea acestea.
Revin la ce spuneam in preambul: nimeni nu si-ar fi inchipuit ca o motiune de cenzura ordinara (in sensul figurat) ar putea sa aiba efecte pe principiul "unde dai si unde crapa" de genul celor carora au marcat finalul de saptamana. De unde rezulta ca nu oricine iti vrea raul reuseste sa-l si faca si ca dintre cei care - teoretic macar - iti doresc binele, putini au si forta sa-l determine. O caracteristica, deja, a politicii romanesti post-decembriste ramane aceea a autoflagelarii si tragerii presului de sub propriile picioare...

Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.