3 Iulie 2006
In "Despre vietile si doctrinele filosofilor", Diogenes Laertios povesteste cum Socrate, inainte de a-l intalni pe tanarul Platon, a avut un vis premonitoriu: se facea ca avea pe genunchi un pui de lebada, caruia i-au crescut deodata aripi si "zbura
In "Despre vietile si doctrinele filosofilor", Diogenes Laertios povesteste cum Socrate, inainte de a-l intalni pe tanarul Platon, a avut un vis premonitoriu: se facea ca avea pe genunchi un pui de lebada, caruia i-au crescut deodata aripi si "zbura in sus dupa ce scoase un sunet puternic si dulce". Amintindu-l, Gheorghe Vladutescu da, in lucrarea dedicata lui Platon din seria "Ontologie si metafizica la greci" aparuta la Editura Academiei Romane, o interpretare a dialogurilor platoniciene ca "opera deschisa". Cheia acestei interpretari o aflam la Platon, care scria ca filosofia sa nu este "o opera care poate fi transpusa in cuvinte". Continua: "Dar printr-un lung si repetat exercitiu si printr-o traire continua a acelor probleme se poate intampla ca, deodata, tasnind, sa se inalte, ca o lumina, stiinta in suflet, care, ivita, se va hrani din ea insasi". Intr-un recurs metodologic, Gh. Vladutescu descrie zece paradigme de interpretare, incepand cu aceea originara, traversand intreaga istorie a filosofiei pentru a ajunge la secolul XX, cand platonismul s-a difuzat in stiinta, indeosebi in fizica. Ca opera deschisa, platonismul este surprins in devenirea sa interioara, iar capacitatea de receptare apare ca o "sporire de sine fara seaman".
Consecvent principiilor sale, Gh. Vladutescu nu urmeaza cronologia dialogurilor in sensul strict al termenului, ci, fara a o ignora, o depaseste urmarind ampla desfasurare a ideilor, descoperind consonante uneori uimitoare, pe care le disciplineaza intr-o epistemologie a filosofiei. Astfel este tot mai evidenta necesitatea unei reinnoite "a doua lecturi", "a doua navigatie", intr-o inaintare subtila de la "sensibil la inteligibil, de la existenta la fiinta", impusa de lumea insasi, "astfel incat mintea noastra ca limbaj si gandire este pe masura". Oricat de numeroase, semnificatiile, ele se rostuiesc dupa principiul in virtutea caruia "doar omul, ca microcosmos, repeta macrocosmosul". Succesiune orizonturilor de interpretare arata cum "dezacordul sinelui cu sine" nu este unul definitiv, evoluand, paradoxal, ca un "etern acord", cum ar fi "fiinta este totodata una si multipla". Celebra "doctrina a ideilor" se infatiseaza, dincolo de alte aparente, ca un exercitiu al gandirii critice spre o reconstructie "menita sa dea seama de logica ontologiei si sa asigure resemnificarea metafizica a acesteia". Fascinata, sub acest aspect, este glosarea in jurul conceptelor "eidos" si "ideea", existente inca la presocratici si desavarsite de Platon. Cand in sinonimie, cand abia perceptibil despartite, ele interfereaza, comunica ivind ordinea si armonia.
Se spune ca, dupa moartea lui Platon, Aristotel a parasit Academia, nu si platonismul, care si-a urmat destinul prin opera Stagiritului. Destinul sau nu este neaparat unul al renasterii, urmand parca volutele acelui "zbor" visat de Socrate, iscat si din acea trecere, transparenta aproape, intre categorii. Intelegem mai bine puterea de difuziune in timp a platonismului, deschiderea unor noi cai de valorizare si revalorizare incat se poate spune, cu adevarat, ca se identifica cu filosofia. Pana si conceptiile care se vor impotriva platonismului nu-l saracesc, ci il sporesc pentru ca, oricat de mare ar fi departarea de doctrina ideilor, ea nu are cum sa fie o "dezlegare" si, foarte probabil, nici nu va fi. De aici speranta ca, oricat de multe si mari ar fi departarile, nu vor sfarsi in ratacire si nici in zadarnicie.

Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.