Lungul drum al amatorismului catre politicianism

Scandalul cu propunerea retragerii trupelor din Irak a scos din nou la suprafata cateva din tarele nu prea bine ascunse ale politicii si politicienilor autohtoni: lipsa loialitatii, imprevizibilitatea situatiilor, dar mai ales politicianismul, irationalitatea si amatorismul liderilor politici si al consilierilor acestora. Desi democratia se consolideaza partial, datorita unor vectori ai reformei, iar efortul de integrare a fost luat in serios, desi exista performante in economie, in ansamblul ei, constructia politica este disfunctionala. La originea tuturor disfunctionalitatilor se afla cultura politica predominanta. Este vorba despre modul in care elitele si masele deopotriva se raporteaza la sistemul politic si componentele sale, dar mai ales la propriul rol in sistem. Daca exista ceva putred in Romania, acolo trebuie cautat. Diferentele semnificative intre purtatorii culturii politice predominante si cei care se abat semnificativ de la norma intervin la nivelul unor indivizi sau colectivitati marginale, fara legatura cu optiunile politice sau generatia biologica. Marea problema a Romaniei postcomuniste este discordanta dintre constructia politica institutionala si infrastructura culturala, de mentalitate, cultura politica.
Propunerea neasteptata a lui Tariceanu si Atanasiu a urmarit sa scoata PNL-ul din situatia de partid lipsit de initiativa politica. Cu ideea retragerii din Irak a trupelor au castigat alegerile liderii stangii din Spania si Irak. Ea avea toate sansele sa polarizeze societatea romaneasa, sa atraga simpatizanti si sa reechilibreze relatiile dintre PNL si PD, dar liberalii nu au stiut sa procedeze, cum sa o transforme in principala controversa interna, pe principiul bulgarelui de zapada. Graba cu care a fost facuta, ordinele transmise atasatilor militari, neconsultarea ministrilor liberali, a partenerilor din Alianta DA si din Coalitie, au creat o situatie politica favorabila presedintelui Basescu, care a stiut cum sa procedeze in CSAT, la televiziune, in conferintele de presa si declaratii. Mai grav este ca s-a ajuns intr-o situatie politica atat de tensionata si incerta, incat orice este posibil in viitor. Cu greu mai pot avea incredere alegatorii in liderii si partidele parlamentare actuale.
Situatia de conflict general intre niste parteneri care ar fi trebuit sa realizeze consens total este complet irationala. Ea se datoreaza in primul rand liderilor PD si PNL, in special lui Basescu si Tariceanu, dar si celor din liniile doi-trei ale noului establishment, incapabili sa profite de oportunitatea creata prin inlaturea de la putere a oligarhiei pesediste. Atat PNL, cat si PD au ajuns sa ia in calcul eventualitatea unei coalitii cu PSD-ul. Or, fostul partid de guvernamant este departe de a fi dat seama moral si penal de tot ceea ce a facut dupa decembrie 1989 si inainte de alegerile 2004. Aceasta demonstreaza ca de fapt diferentele intre aceste forte politice nu sunt atat de mari precum si-au inchipuit partizanii lor. Oricum o iei, majoritatea partidelor au devenit "solutii (atat de) imorale" incat Partidul Conservator si liderul sau nici nu mai pot fi considerate repere. Daca ar fi fost macar solutii "pragmatice", tot mai aveam o sansa. Daca ratezi simultan optiunea etica si optiunea pragmatica, valoarea ta politica este 0. Zero barat.
Chiar daca ne integram in Uniunea Europeana, tot nu rezolvam marile noastre probleme interne. Integrarea va avea beneficii, dar si costuri, mai ales in plan economic, insa nu va influenta semnificativ calitatea politicii interne, a partidelor autohtone si a liderilor din fruntea acestora. Alternanta guvernamentala din decembrie 2004 nu a afectat in profunzime fenomenele de clientelism politic si climatul afacerilor facute in beneficiul unor grupuri restranse, privilegiate. Nici inainte, nici dupa alegerile din 2004, politicienii de la putere nu au tinut cont de prioritatile reale ale unei natiuni care inainte de a-si reveni din mostenirea comunista a intrat nepregatita in purgatoriul tranzitiei. Este un fenomen de autism politic. Dar si o dovada a amatorismului celor care s-au incumetat pana acum sa ne conduca. Este si o consecinta a faptului ca toti cei care sunt altfel s-au ferit sa faca politica, sa intre in competitie si sa-i invinga pe politicianistii oportunisti, diletanti si cinici, sa demonstreze ca sunt altfel. O natiune nu poate avea alti conducatori decat cei pe care ii merita. Liderii politici din Romania sunt pe deplin reprezentativi. De ce? S-a produs doar un epifenomen politic pe culmile vizibile ale puterii, dar nu transformarile provenite din straturile profunde ale societatii. La noi nu s-a produs decat revolutia formala: s-a schimbat doar regimul, nu si societatea.

---

Despre autor: