La marginea satului Lazarea, la o distanta de vreo 5 km de Gheorgheni, pe coasta apuseana a muntelui Szarmany, se aflau odata cinci capele asezate in foma de cruce ce au intrat in ingrijirea Ordinului Fratilor Minori in anul 1342.

Am ajuns la Lazarea dupa-amiaza. Stiam ca este o localitate pe cat de mica (vreo 3.600 de locuitori), pe atat de abundenta in monumente si activitati culturale. Insa noi aveam o tinta anume - Manastirea Franciscana. Am inceput urcusul spre manastire printre brazii seculari ce strajuiesc aleea. Daca iti intinzi nitelus gatul vezi o tara mai jos un alt sir de braduti plantati de curand. In spatele lor se lateste o faneata albita de margaretele subtirele de camp. Iar printre ele sunt presarate sculpturi in lemn sau piatra ale artistilor ce vin vara de vara in tabara de creatie gazduita de manastire.
LINISTE. Intram in incinta si in capela. O atmosfera de o frumusete ce te face sa cazi in genunchi cu lacrimi in ochi de admiratie, iubire si smerenie... sau de durere, cu sufletul plin de rugaminti disperate... Din stanga te priveste statuia intemeietorului Ordinului Fratilor Minori - Sfantul Francisc din Asissi. Iar in dreapta, cu crinul si cu copilasul in brate, e Sfantul Anton de Padova, protectorul copiilor. La iesire sunam la usa preotului, unicul calugar din manastire, insa fara rezultat.
SPOVEDANIA A doua zi l-am gasit pe parinte stand de vorba cu un batran, nea Ion, ce dupa grai ne-a parut a fi dintr-un sat de prin partile Moldovei. A venit tocmai de-acolo pentru un sfat si-o vorba buna. Am intrat impreuna in biserica si l-am observat pe nea Ion inchinadu-se precum ortodocsii. Dupa ce si-a varsat amarul, parintele l-a sfatuit sa tina noveina (noua marti consecutive in post si rugaciune catre Sf. Anton). ""Dumneavoastra ce probleme aveti?"" Cand aude ca suntem jurnalisti ne spune razand ca nu da interviuri... dar incepe sa ne povesteasca. ""Oameni vin aici de peste tot din tara lui Creanga. Totdeauna vin oameni cu necazurile lor. Dar eu nu fac minuni, insa pot sa le dau un sfat si sa le spun sa se roage, sa creada si sa tina noveina Sfantului Anton!""
NEPOTII. Pater Ervin e nascut in Lazarea, iar acum s-a reintors in locurile natale pentru ca era nevoie de el. ""Am venit aici acum 10 ani pentru restaurarea manastirii acesteia. Haina monahala o port de 70 de ani, dar am intrat in Ordinul Franciscan inainte de a implini 77 de ani."" Tatal sau a fost chiabur si a fost deportat, iar toti fratii sai au mostenit cate o parte din averea stransa. ""Eu m-am dezis de ea, dar daca fratii mei au murit, tot la mine a ajuns... De-acum om vedea. Ce, Dumnezeu are nevoie de bani? Eu am nevoie de bani? Nu! Dar am jos in Lazarea 34 de nepoti care au nevoie."" Asa le spune Pater Ervin copiilor pe care i-a luat in grija - nepoti. Sunt copilasi adunati de pe strada, copii orfani sau din cei ""din familii stricate"". Asa ca parintele le asigura masa si casa, ajutor la invatatura, haine, rechizite... si un bunic. ""Acum un an manastirea era plina de copii, dar i-am mutat jos in sat, ca aici sus iarna e cam frig. Vreau sa construiesc si un colegiu pentru saraci, spre Ditrau, e acolo o gospodarie mare a Ordinului - sunt 30 de hectare.""
IN COMUNISM. ""Au fost aici patru misionari, dar in a€™51, in noaptea de 20 august, a venit Securitatea si i-a ridicat. Unii au fost deportati, unii au murit in puscarie. Inainte erau 150 de calugari franciscani in Romania, iar acum mai sunt 50."" Isi aminteste cum in a€™80 l-au ridicat din Timisoara pentru confectionarea de obiecte religioase. ""M-au tinut la Rahova, pana-ntr-o zi cand m-au dus sa-mi arate Bucurestiul si ne-am oprit in fata Securitatii."" Mustaceste: ""Erau colonei si fel de fel, ca deh, n-ajungea orisicine acolo... asa ca am ajuns sa cunosc si interiorul cladirii... si m-am pomenit acuzat de tradare de tara si din nou, condamnat la moarte. M-am rugat la Sfantul Anton de fiecare data... si am iesit viu de-acolo. Se pare ca Dumnezeu a avut alte planuri cu mine!"". Poate ca si de aceea a ales sa-i urmeze Sfantului Anton in Ordinul Franciscan.
Ne-am luat intr-un sfarsit ramas bun, cand parintele si-a amintit ca trebuie sa ""traga clopotele"" pentru slujba de la ora 17:00. Gandindu-ne ca i-ar fi greu, ne-am oferit sa-l ajutam. Ne-a refuzat zambind: ""Sunt niste clopote mai moderne - trebuie doar sa apas un buton!"".

LA COASA