"Bunicul si tata traiesc, iar eu sunt mort"

"Suntem bucovineni din stramosi", isi incepe povestea bucuresteanul Tudor Dracea. "Acestia au fost improprietariti candva cu pamant, in satul Horodnic, langa Radauti, si undeva in zona Cernautiului. Unul dintre stramosii mei - pe care am reusit sa-l identific din arhivele orasului Cernauti -, un oarecare Iurascu Drace, se pare ca a fost staroste, comandant militar al cetatii Cernauti, la 1602. Ulterior, la 1775, probabil tot un urmas al acestui Iurascu, si anume Ilie Drace, este mentionat drept comandant al cetatii Cernautiului. Desigur, nu pot afirma cu certitudine ca, dupa 173 de ani, acestia ar fi rude, insa purtau acelasi nume. Urmasii lui Ilie Drace, cand au intrat austriecii in tara, au fost umiliti prin polonizarea numelor. Astfel, Drace a fost transformat in Dracinschi, un nume destul de cunoscut in istoria Bucovinei. Familia a evoluat si s-a extins, pentru ca fiecare familie a avut cate opt copii. Unul dintre putinii stramosi care nu a avut decat doi copii, a fost un oarecare Stefan Dracinschi, care pe vremea austriecilor era mentionat director al liceului ortodox roman din Suceava, la inceputul secolui al XX-lea. Numele sau a fost dat unei strazi din municipiu, la nr. 1 existand si astazi casa sa memoriala. Acesta a dat nastere, impreuna cu sotia Francisca Moritz din Viena, la doi copii - un baiat si-o fata", explica mostenitorul.
"Cu ajutorul intregii familii, s-a cumparat o bucata de pamant"
Fata, pe nume Marita, a ramas in casa de la Suceava, casatorindu-se cu presedintele tribunalului sucevean, Remus Sbiera. Biblioteca centrala din Suceava poarta numele stramosului celui cu care s-a casatorit Marita Dracinschi, si anume I. Gh. Sbiera. Baiatul, Nicolai, a fost bunicul lui Tudor Dracea care ne-a vizitat la redactie impreuna cu sotia, pentru a-si spune povestea. Nicolai si-a facut studiile de medicina la Viena, unde s-a indragostit de viitoarea lui sotie Suzana Budu.
"Toate aceste informatii provin din izvoarele istorice referitoare la istoria Bucovinei", ne asigura Tudor Dracea. "Medicul Nicolai Dracinschi, fiul lui Stefan, a fost repartizat in comuna Iacobeni din judetul Suceava, ca sa ingrijeasca sanatatea lucratorilor din minele de manganez si uranil din acea zona, de unde se mai extragea cupru si zinc. Populatia acestei zone era compusa in proportie de 90% din germani, numiti <<tipteri>>. In momentul in care bunicul a fost repartizat sa lucreze pentru Fondul bisericesc - asta era forma de administrare a Bucovinei de la acea vreme -, ca medic al minelor si de plasa, tatal lui a vrut sa-l impamanteneasca, recompensandu-l pentru dragostea fata de locul de bastina. Cu ajutorul intregii familii, s-a cumparat o bucata de pamant pentru bunicul meu, in suprafata de aproape 25 ha, pasune si padure, de la inginerul minelor care se numea Krasutcki, de origine polonezo-austriaca, poreclit in zona Krasut-Pasa, datorita duritatii lui. Asta se intampla cam prin 1904, 1905. Plata s-a facut esalonat, iar intabularea a avut loc, dupa achitarea intregii sume, la 1910", precizeaza acesta.
"Familia a tinut secret faptul ca am fi avut proprietati"
Bunicii Nicolai si Suzana Dracinschi l-au avut ca unic fiu pe un alt Stefan, nascut in mai 1906, in localitatea Iacobeni, si casatorit cu Margareta. Din aceasta casnicie a rezultat Tudor Dracea, singurul lor mostenitor. Pe proprietate s-a construit o gospodarie, unde Suzana a locuit acolo pana-n 1939, Nicolai decedand in anul 1924. Este de mentionat faptul ca, dupa reintregirea tarii de la 1918, dr. Nicolai Dracinschi a fost numit inspector general sanitar pe intreaga Bucovina, locuind la Cernauti de data asta. In anul 1919 a revenit la numele de familie, modificandu-l in Nicolai Dracea (aprobat prin Decretul nr. 12602, din 12 august 1919), deoarece Drace semana a apelativ.
"In 1938, tatal meu, Stefan, care era inginer la Directia de energie electrica a municipiului Radauti, s-a casatorit cu viitoarea mea mama, Rodica Docea din Buzau, care era profesoara la Radauti", mai povesteste Tudor Dracea. "Eu sunt nascut in 1943. Cand au venit comunistii, traiam la Cernauti. Cu patru ore inainte de-a intra rusii-n tara s-au refugiat la Bucuresti la socrii lui, parintii mamei, tata ramanand angajat la aceeasi intreprindere de energie electrica. In tot acest timp, familia a tinut secret faptul ca am fi avut proprietati, ca sa nu fim catalogati drept chiaburi si dati afara din serviciu", isi aduce aminte mostenitorul.
"Vecinul din stanga amplasamentului eram tot eu"
Pamantul familiei Dracea n-a fost niciodata nationalizat, fiind situat intr-o zona de munte. Unul dintre vecini, Axinte Iacoban, a folosit terenul, platind impozitele aferente pana-n 1962, conform unei intelegeri pe care a avut-o cu Nicolai. Dupa aparitia Legii nr. 18/1991, Primaria Iacobeni a fost notificata pentru restituirea proprietatii. In luna august s-a aprobat retrocedarea unui singur hectar de padure, din aproape 25 ha, jumatate faneata si jumatate teren impadurit. Numai ca aceasta comunicare n-a fost transmisa celor in drept, Tudor Dracea afland despre retrocedare abia la 24 iulie 1997. "Va dati seama ca in acesti sase ani, cineva a profitat de pamantul nostru", spune mostenitorul cu indignare. "Cand am intrebat ce se intampla, mi s-a zis ca dosarul meu a disparut si sa fac altul. Am depus din nou actele si am fost pus in posesie pe acel hectar de padure. Cand ma uit eu la schita, vad ca vecinul din stanga amplasamentului eram tot eu. Scrie clar: <<Fanat Dracea>>. Dar n-au vrut sa-mi mai dea nimic, edilii comunei opunandu-se vehement, pe motiv ca in anul 1992, pamantul meu a fost nationalizat conform HG nr. 113. Ati auzit bine, nationalizat", explica acesta.
"La Vatra Dornei nu se face dreptate nimanui"
Mostenitorul n-a chemat pe nimeni in judecata, fiind convins ca "la Vatra Dornei nu se face dreptate nimanui. Nu mi-a ramas altceva de facut decat sa-i injur si sa ma duc in audienta la Prefectura". "Spre surpriza mea, Ilie Vasile, care era prefect pe-atunci, a dispus sa mi se retrocedeze curtea casei, in suprafata de 1,88 ha, din parcela trecuta in schita drept <<Fanat Dracea>>, situat in satul Mestecanis, comuna Iacobeni. Cand mi s-a dat pamantul, am vazut ca in stanga il am ca vecin pe Leonte Iacoban, desi era tot terenul meu, conform actelor pe care le aveam. Primaria a incercat s-o dea cotita, ca nu mai exista acte, dar le-am pus eu la dispozitie tot ce aveau nevoie si am mai intocmit un nou dosar. Comisia locala s-a opus din nou, asteptand noi legi, iar eu m-am dus iarasi la prefectul judetului. Acesta a dispus sa mi se restituie in total 10,85 ha de fanat si pasune. La aparitia Legii nr. 10/2001 am revendicat si restul, depunand un nou dosar. Pana la urma, mi s-a aprobat restituirea a inca 8,3 ha de suprafata impadurita, dintr-o parcela ce avea 9,44 ha. Asadar, am devenit proprietar pe 9,3 ha de padure si 10,85 ha de pasune si fanat. In concluzie, ar mai trebui sa primesc vreo patru hectare si ceva, dar imi cer nu stiu ce expertize, desi exista schite clare de cadastru, iar terenul meu nu este ocupat de nimeni. Dar nu asta este problema, ca la o adica pot renunta la suprafata restanta", ne-a declarat mostenitorul.
"Sa vina mortii!"
"Autoritatile locale, ca sa nu pot face nici o miscare sau sa vand, au eliberat titluri de proprietate, trecandu-l pe bunicul, Niculai Dracinschi, mort in 1923 si pe tata, Stefan Dracea, mort in 1970, drept cetateni ai comunei. Iar pe mine - defunct. Iar cazul meu nu este singular. Cu totii sunt niste gainari. Asa stand lucrurile, cand m-am dus sa-mi intabulez ceea ce mi s-a retrocedat, mi s-a spus: <<Sa vina mortii!>>. Cu alte cuvinte, bunicul si tata traiesc, iar eu sunt mort. Daca as face actiune in justitia de-acolo, ca sa se repare aceasta greseala rau-voitoare, ar dura pe putin zece ani. Spuneti si dumneavoastra, asta e dreptate?", conchide Tudor Dracea.

---

Despre autor: