RememberIn admiratia lui Klimt

In numarul Cronicii Romane din 27 iunie 2006, a aparut stirea ca tabloul reprezentand-o pe doamna Adele Bloch-Bauer a fost vandut la New York pentru suma record de 135 de milioane de dolari. Pentru cei care nu stiu prea multe sau deloc despre faimosul pictor austriac, Gustav Klimt, doresc sa spun cateva cuvinte. Intai pentru ca imi place foarte mult acest pictor, si al doilea pentru ca roade ale penelului sau se gasesc si in Romania, unde chiar a lucrat. Este vorba de holul palatului Peles, unde a pictat plafonul, alaturi de alti artisti, si sala de teatru, in care pictura ii apartine in mod integral. De asemenea a lucrat si la Bucuresti, pentru Teatrul National. Am gasit intr-un album o reproducere a unei alegorii reprezentand muzica, intitulata "Cantaretul la orga" si care se afla la Teatrul National. Din pacate, teatrul a fost distrus de bombardamentul german dupa 23 august, 1944. Cu acest prilej a disparut si panoul. I-am reprodus totusi copia din album, desi lipsa culorii o vaduveste mult.
Klimt a fost cel mai de seama reprezentant al asa numitului Jugendstyl, intitulat in Franta: Art nouveau, iar in Austria Secession. Acest curent a cunoscut o foarte larga raspandire la sfarsitul secolului XIX si inceputul de secol XX. Secession s-a numit si o organizatie a pictorilor progresisti, al carei presedinte a fost insusi Klimt. Ei au construit si o cladire la Viena, pentru a fi folosita ca o galerie independenta, in care sa se expuna opere ale artistilor contemporani. Aceasta cladire functioneaza si astazi, iar conform traditiei, aici au loc intre 12 si 15 expozitii anuale. Deasupra portalului este inscris motto-ul: "Fiecarui timp arta sa, artei libertatea".
Klimt s-a nascut la Viena, in anul 1827. A urmat Scoala de arte decorative. Primele sale lucrari au constat in pictura unor plafoane si cortine ale teatrelor din Reihenberg, Karlovi Vari si Bucuresti, precum si la castrelul Peles. La inceput a fost ajutat de fratele sau, Ernest si de un coleg, pictorul Matsch. Impreuna cu ei, Klimt a pictat si plafoanele celor doua mari scari ale Burgtheatr-lui din Viena, infatisand istoria acestei institutii Ulterior a lucrat singur. Curentul Secession, a carui aparitie nu coincide din intamplare cu inventia cinematografului, constituie, fara indoiala, cea mai remarcabila tentativa de conciliere a exigentelor erei tehnice cu aspiratia eterna catre frumusete si puritate sau uneori, dimpotriva, a concurentei dintre arta si dezvoltarea industriala.
Personajele lui Klimt, din perioada sa cea mai fertila, au siluete delicate, dar contururi ferme si sunt drapate cu vesminte fastuoase, avand motive ornamentale pe ele, intr-o exuberanta de culori, in care predomina aurul. De asemenea fundalurile tablourilor sale au deseori bogate elemente ornamentale. Daca in majoritate chipurile de femei sunt superbe, in atitudini de puternic erotism, Klimt nu se da in laturi sa infatiseze si trupuri femenine deformate de sarcina sau chiar de grasime exagerata. Un astfel de personaj se gaseste, printre alte numeroase figuri, dar pregnant vizibil, in splendida fresca dedicata lui Beethoven. Este vorba de o femeie hiperponderala, cu un pantece enorm, dezbracata pana adanc sub talie, dar, in partea inferioara lasand sa se vada aceeasi imbracaminte ametitoare. Fresca, mutilata partial in timpul hitlerismului, ca fiind decadenta, este in curs de reconstituire si am putut-o vedea in cladirea "Secession", despre care am vorbit.
Ce mai bogata colectie de opere reprezentative al lui Klimt se gaseste insa in frumosul palat Belvedere, din Viena. Asta neinsemnand ca tablouri ale lui nu se afla raspandite in intreaga lume, multe muzee si colectii particulare mandrindu-se cu ele.
Alaturi de stirea din Cronica Romana, care aducea la cunostinta ca a fost vandut, pe o suma uriasa, portretul doamnei Adele Bloch Bauer, se afla reprodus si chipul unei foarte frumoase femei, pentru a se ilustra aproximativ felul in care picta Klimt. Doar ca femeia respectiva nu este Adele Bloch Bauer, ci un detaliu al tabloului "Judith". Portrete ale Adelei Bloch Bauer sunt de fapt in numar de doua. Incerc o reproducere a lor, atragandu-va atentia ca nu pot fi admirate in intreaga lor frumsete, in lipsa culorilor. Va marturisesc, totodata, ca nu stiu care din aceste doua tablouri a fost vandut. Imi pare insa rau ca paraseste muzeele din Viena pentru a se muta intr-o colectie particulara din America.

---

Despre autor: