Bluff

Multa lume pare convinsa ca megascandalul izbucnit joi intre Cotroceni si Victoria este produs de pozitiile diferite ale lui Basescu si Tariceanu cu privire la prezenta soldatilor romani in Irak. E doar o impresie, o aparenta. Nu daca ne retragem sau nu din Irak ii desparte pe cei doi. E decorul unei drame mai vechi. Decorul se poate schimba cu un scenograf imaginativ, dar partitura e aceeasi. Basescu si Tariceanu sunt incompatibili. Ei reprezinta doua stiluri politice diferite, doua electorate diferite. Conjunctia lor a dat castig in alegeri Aliantei DA, dar a fost ceva efemer. "Jos Nastase! Jos PSD" au fost sloganele care au adunat lumea sub acelasi steag. Odata PSD trimis in opozitie si Nastase plecat, zestrea comuna a liberalilor si democratilor s-a dovedit extrem de saraca. Fiecare avea agenda proprie. Conflictul era gata schitat, urmau replicile, intriga, drama. De cate ori ii vad pe cei doi confruntandu-se, mi-i aduc aminte in canadiene portocalii, zambitori, ridicand bratele deasupra capului, salutand multimile de fani. Niste roluri, de moment fireste... Poate cineva se simte pacalit in povestea asta. S-a ajuns deja la al nu stiu catelea episod. Nu le mai numar, pentru ca ele sunt fara sfarsit. Divortul este inevitabil, el s-a produs deja joi. Pana cand Alianta DA nu se desface, pana cand liberalii si democratii nu se vor confrunta deschis, electoral, lucrurile vor merge din rau in mai rau. Controversa de acum e doar mai tare ca aia de ieri, si mai slaba ca aia de maine. Aparent vorbim despre Irak, de fapt vorbim despre o relatie compromisa, care nu avea, este evident azi, cum sa mearga bine. Doi oameni si doua partide incompatibile, unite vremelnic de lehamitea de a sta in opozitie, de teama de a nu disparea din politica. Am nutrit si eu iluzia ca vor face fuziune si vor produce un partid de centru dreapta, care sa contrabalanseze gigantul PSD. Se pare ca nu se poate. Venite din doua traditii diferite, una foarte veche, cea liberala, si una foarte noua, cea democrata - post '89 - cele doua forte trag una hais si una cea. Daca Basescu ar fi sustinut retragerea, sigur Tariceanu ar fi sustinut sa ramanem in Irak. Sau invers, cum s-a si intamplat. Rolurile sunt distribuite.
Din confruntarea asta, PSD s-ar putea sa castige. Electoratul va reveni la imaginea de unitate, de forta, care ne-ar scuti de polemicile la care asistam de aproape doi ani. Dar nu neaparat. Inainte de toate pentru ca PSD nu va mai forma singur guvernul...tot o coalitie va fi si in 2008. Dar intre timp PSD s-ar putea sa si dispara. Prin sciziune, de exemplu, dupa viitorul congres. Oricum e posibil sa ajunga un partid de doar 10-15 procente si atat. Sa ma explic. Era firesc ca PSD sa se plaseze pe o pozitie contrara Coalitiei. Puterea sa sustina un punct de vedere, opozitia contrariul. Paradoxul face ca ambele pozitii le gasim inauntrul Coalitiei. Aici e pericolul pentru PSD. Ca pozitiile contrare sa nu fie distribuite intre putere si opozitie, ci ambele sa se gaseasca la nivelul puterii. Atunci PSD ce mai reprezinta? Daca ar fi o tactica a Aliantei DA de a-i lipsi de mesaj pe social-democrati pentru a-si asigura victoria la viitoarele alegeri, ar fi ceva, dar nu este decat efectul secundar al razboiului dintre Basescu si Tariceanu, dintre PNL si PD. "Irak-ul" este inca un episod al acestei Iliade de imprumut in epoca telenovelei. Daca ar fi sa vedem chestiunea pe fond, e de observat ca implicarea noastra militara trebuia sa se dezbata inainte de a ne trimite soldatii. Am fi stiut din vreme cine pe ce pozitii se afla. Cine e pentru si cine contra. In Italia, in Spania, alegerile au fost castigate/pierdute si pe aceasta tema. Nu imi aduc aminte sa fi avut cine stie de controverse in campania electorala din 2004. Politicianul roman a preferat sa dea vina pe "comandamente superioare" si a trimis soldatii in Afganistan si Irak fara sa intrebe pe nimeni. Nici opinia publica nu s-a omorat cu firea. Cele doua tari sunt departe si nu acorda fonduri... Ne-am conformat. Cateva declaratii prin jurnale, talkshow-uri, in care unii s-au facut ca intorc chestiunea pe toate fetele. A urmat un vot grabit in Parlament si povestea parea uitata. Dar dupa o moarte absurda si tragica, dupa ceremonii funebre, dupa lacrimile lui Basescu, dupa descoperirea unui terorist de mucava, chestiunea era cine exploateaza mai bine noua stare de spirit. De mirare, nu Basescu a iesit sa puncteze ca de obicei, ci Tariceanu. Schimbul dur de replici insa nu are legatura cu retragerea noastra din Irak. Dupa atata uitare, cineva a scos povestea din lada de gunoi, de la recuzita, si a pus-o in scena. Ce conteaza in aceasta disputa e imaginea si nu chestiunea de fond, cum vor unii sa ne faca sa credem. Razboiul e acolo, dar si aici. Acolo pe teren cu morti si raniti. Aici sunt doar trucaje si efecte speciale. Spatiul e virtual, bataliile sunt simulari pe calculator. Pentru ca avem de a face cu un joc, cu telecomenzi, trasee cu obstacole, tinta - 2008, alegeri, iar pentru Basescu 2009, al doilea mandat. Cineva trebuie sa castige. Avem doi protagonisti, Basescu si Tariceanu, x si y, iar audienta maxima, 22 de milioane. Dar sa nu uitam, suntem in fata unui ecran.

---

Despre autor: