Noiembrie 1987. Cand echipa operativa sosise in localitatea Ionascu din judetul Teleorman, tot satul stia ce cautau militienii in mica lor asezare. Vestea ca Simion Maria, o femeie la 42 de ani, fusese omorata se raspandise repede. Cine pusese obstea in picioare? O vecina a victimei. De cum se luminase de ziua, o tot pandise s-o vada prin ograda, sa-i ceara ceva. Dar aceasta nu mai aparea de nicaieri: nici din casa si nici de pe ulicioara. Atunci se duse la gard si incepuse s-o strige: ""Marie! Marie!""... Nici o miscare. ""Hai, fa, ca n-oi vrea sa te prinza amiaza-n pat..."", tot o boscorodi aceasta si ocoli pe poarta sa-i dea... desteptarea. Usa casei era larg deschisa. Intra si, cand vazu ce-i inauntru, ramase inlemnita. Iesi apoi afara, ingrozita si alarma vecinii. Un satean alerga la postul de militie: ""Tovarase Ianculescu, la Maria e prapad"". Plutonierul Andrei Ianculescu da fuga intr-acolo. Vede, se convinge si raporteaza situatia la Turnu Magurele. De aici, evenimentul e transmis la Alexandria si de la resedinta judetului se pune urgent in miscare echipa operativa. Era intr-o... Sambata
La poarta Mariei, lume multa. Militienii de la post luasera masuri sa nu intre nimeni in curte, in casa. Chiar si rudele apropiate erau tinute la distanta. Criminalistul, meticulos ca de obicei, isi facea meseria: cerceta atent tot ce se afla in spatiul in care se comisese fapta. Procurorul Ion Marita si ofiterul Andrei Odangiu isi vedeau de ale lor: faceau investigatii. Cautau sa... deschida piste de cercetare. Culegeau de ici, de colo informatii, le discutau, isi formulau pareri. Victima ramasese vaduva de vreo doi ani. Avea cinci copii. Mai bine zis, ii avusese. Pentru ca se descotorosise de ei. Pe doi dintre ei, mai mici fiind, ii daduse la casa de copii, la Rosiori. Flacaul ii plecase in armata. Fetele mai mari, de cum se maritasera, le si expediase de langa ea. Ramasa singura, isi facea viata dupa bunul ei plac. Nu avea cine s-o mai acuze de ceva, s-o mai faca sa roseasca, isi daduse frau liber instinctelor: bea si accepta cu usurinta companii ocazionale. Ultima... achizitie: un muncitor de la Schela de extractie Poeni.
Pana pe seara, cam pe aici ajunsesera cercetarile. Si veni... Duminica
Informatiile culese din sat in legatura cu Harat Ion, concubinul Mariei, erau contradictorii. Unii spuneau ca-l vazusera prin partea locului, dar cu o saptamana in urma. Altii, dimpotriva, sustineau ca respectivul fusese zarit la Ionascu vineri, in preziua crimei. Carora dintre ei sa le dai crezare? Mai ales ca vreo doi dintre acestia nici nu prea aveau notiunea timpului. ""Astazi ce zi e, taica?"", fusese intrebat un batran, care indruga vrute si nevrute, fara discernamant. ""Pai, eu zic ca-i luni."" Era duminica. Omul traia cu o zi in avans. ""Mergem la schela sa vedem ce putem afla de acolo!"", hotari Odangiu. Si pleca, impreuna cu alti doi lucratori de militie, la Poeni. Pana acolo nu era o palma de drum. Au avut de strabatut o suta de kilometri. Ei, dar alergatura abia acolo incepea. Cauta si discuta cu toti oamenii care-l cunosteau pe Harat Ion. Trebuia stabilit cu certitudine ce facuse acesta de vineri si pana sambata. Si cei din preajma lui au precizat ca Harat Ion, in intervalul de timp amintit, n-a parasit schela. Omul nu nega: ""O cunosc pe Simion Maria, ma duc la ea, din cand in cand."" Nu spune ca la ultima lor intrevedere avusese si un acces de gelozie. Maria se destainuise unei vecine: ""Auzi tu! L-a apucat si pe asta nebunia. Parca-as fi nevasta lui cu cununie!"". Impulsul spre o pornire necugetata exista. Dar de aici pana la a-i aduce unui om o acuzatie atat de grava era nevoie si de alte probe. Probe care deocamdata nu existau. Harat Ion in noaptea crimei nu parasise schela. La aceasta concluzie duceau majoritatea investigatiilor. Mai putin cateva marturii culese din sat. Dar pe spuse de genul ""parca l-am vazut"", ""mi se pare ca era"", ""cred ca nu ma insel"" nu putea fi aruncata vina asupra cuiva. Prima ipoteza se clatinase. Timpul trecea. Din calendar se mai desprinse o fila. Luni
""N-o fi... opera unui psihopat?"", emise alta ipoteza ofiterul Odangiu. ""Nu-i exclus, ii intari supozitia procurorul Marita. Nu vezi ce spune si medicul legist, Eugen Popescu? Asta-i fapta de dement."" Seful de post isi aminteste de unul, Craciun Dumitru. Un dezaxat. ""A acostat pana acum vreo doua femei din sat, declara subofiterul. A tabarat pe ele, le-a strans de gat. Mai, mai sa le violeze. Au venit si mi s-au plans. Am intervenit. A fost internat in spital. Acum, iar e acasa."" Parintii acestuia sunt alarmati: ""A devenit iar agitat, violent. Ne-a amenintat ca o sa ne cioparteasca pe amandoi. Ajutati-ne sa-l izolam undeva."" S-a intervenit si a fost internat la spitalul cu profil de neuro-psihiatrie Poroschia. In vinerea cu pricina venise acasa pe la ora cinci dupa-amiaza. Se certase cu parintii si se culcase. Marti
Cercetarile sunt reluate de la cota zero. ""Cine a fost paznic obstesc in noaptea de vineri spre sambata?"" Seful de post isi pune la incercare memoria. Si nu da gres. Il indica pe omul care in acea noapte trebuia sa vegheze in sat. Este invitat la postul de militie. Vine repede. Odangiu il masoara din priviri, de sus pana jos. Observa imediat pe pantalonii acestuia cateva pete mari de sange. Ramane stupefiat. Simte cum il cuprind fierbintelile: ""Ia zi-i, ce s-a intamplat in timpul serviciului dumitale?"". ""Ce sa se-ntample? Ce stiti si dumneavoastra."" ""Si dumneata unde-ai fost? N-ai vazut, n-ai auzit nimic? N-ai simtit nici o miscare prin sat?"" ""Sincer sa fiu, nu."" ""Pai, unde ti-au fost gandurile, ochii, urechile?"" Omul tace. Exteriorizeaza o framantare, un consum nervos intern. Il tradeaza mainile care nu-i stau locului. Ponosesc palaria. ""Hai, zi ceva?"", il indeamna ofiterul. ""Tovarase comandant, stiti, peste noapte am simtit ca ma cam strange frigul. Si m-am dus acasa, sa mai iau ceva pe mine. Acasa, cald. M-am intins si eu putin langa nevasta si m-a furat somnul. M-am trezit spre ziua."" ""Dar petele acelea de sange de pe pantalonii dumitale de unde sunt?"" Omul priveste in jos, le vede si el si ramane descumpanit si nedumerit. ""Eu stiu... de unde sa fie? Am taiat mai alaltaieri o gaina. Poate de-acolo or fi!"" Urmara cateva momente lungi de tacere si de o parte si de alta. Apoi, taranul isi lua hotarat inima-n dinti: ""Tovarase sef, stiu ce cautati, banuiesc ce vreti de la mine. Dati-mi un pic de ragaz sa va pot fi de folos. ""Bine. Esti liber."" Omul isi puse palaria pe cap si se pierdu pe ulicioara. Mergea abatut. Cand intalnea pe careva, se oprea. Schimba o vorba. Si iar o pornea mai departe, fara sa stie unde se duce, unde vrea sa ajunga. La o raspantie intalneste o consateanca. Ii spune si ei ce-l apasa pe suflet, incearca sa-i explice, cum ca el, om asezat, la locul lui, a ajuns sa fie banuit pe nedrept. ""M-au vazut si cu petele astea de sange pe pantaloni - explica el inciudat. Pai, cum sa nu le starnesc banuieli? Acua€™ mi-am amintit de unde sunt. Am dat o mana de ajutor sa duca moarta in vehicul. Dar cine ma crede?"" ""Daca ai sti dumneata cine a omorat-o pe Maria!"" Omul tresare: ""Cine?"". ""Ion al nostru..."" ""Pai, cum, el n-a fost la tractoare?!"", intreaba nedumerit sateanul. ""A fost. Dar sambata dimineata, cand am trecut pe la parinti, pe acasa, l-am gasit acolo si pe Ion. Era agitat. Nu-si mai gasea locul. «Ce-i cu tine, ma Ioane?», l-am intrebat. «Ce sa fie?», mi-a raspuns si a scos un oftat greu. «Eu am omorat-o pe Maria!» Am ramas toti muti."" Miercuri
Echipa operativa a iesit la camp. A strabatut cateva sole si s-a oprit la un punct de lucru al mecanizatorilor. Mitran Ion, un tanar de 21 de ani, se afla pe tractor. Cand a vazut oamenii in uniforma, a simtit cum i se inmoaie picioarele. ""Ia zi-i, Ioane, cum a fost?"" ""Ce sa fie?"" ""Stii tu ce vrem sa aflam de la tine. Nu ne mai plimba cu vorba. N-are rost. Tu ai omorat-o pe Maria. Cutitul - arma crimei - si hainele pline de sange le-am gasit in gluga de coceni, la tine acasa. Cum ai putut sa faci una ca asta?"" ""Vineri am fost in sat - se destainuie criminalul. Am baut. M-am imbatat. Apoi, m-am dus la Maria. Voiam sa fac dragoste, ca si altadata, cu ea. Ea n-a vrut. Stiam ca se tine cu-n altul. Simteam cum mi se ridica sangele la cap. Am luat un cutit si...""
2Trecusera cinci zile de la savarsirea odioasei crime.