Gheorghe Dinica, parol ca te iubim

Intotdeauna am crezut ca pentru oameni ca Gheorghe Dinica nu s-au inventat destule cuvinte elogioase in dictionar. Intotdeauna am fost convinsa ca ne putem considera un popor fericit ca il avem printre noi, ca il putem urmari pe scena, pe marele sau pe micul ecran. L-am iubit cu totii, noi, decreteii, din vremea copilariei, cand ne jucam in spatele blocului si toti pustii cartierului ii preluasera, in aventurile lor de strada, celebra replica "Dom' Semaca, nu trageti, sunt eu, Lascarica", pe care o spuneau cu nesat
Gheorghe Dinica este omul pe care-l poti privi ore intregi, intr-o piesa de teatru sau intr-un film, fara sa te saturi de el. De privirea lui, de marea lui expresivitate, de aerul sau usor flegmatic, dar intotdeauna profund uman.
Acum, la peste 70 de ani, Dinica a ramas acelasi copil mare care este de-o viata. La recenta lansare a albumului sau "Parol ca te iubesc", maestrul si-a facut aparitia intr-o limuzina de epoca, insotit de sotia sa, Gabi Knio. In fata Hotelului Phoenicia l-a asteptat o armata de ziaristi. Toti incantati sa se intalneasca cu o vedeta, o mare si reala vedeta a vietii artistice din Romania. Pe Dinica l-au bucurat dovezile de atentie si de dragoste ale celor care l-au asteptat, dar zambetul sau trada emotia unui om luat prin surprindere de aprecierea celor din jur. Modest cum il stim, firesc cum nu sunt multi in zilele noastre, direct si spontan cum si-ar dori atatia sa fie, dar nu le iese, Maestrul si-a lansat albumul in stilul sau, nu in cel clasic, care caracterizeaza orice eveniment de acest gen.

---

Despre autor: