Festin - Zilele Tusnadului, in abur de tocanita ungureasca

In functie de marime, constructie, asezare, stapani si de alte caracteristici, hanurile au fost de mai multe feluri: domnesti,
manastiresti si bisericesti, negutatoresti si mici hanuri de mahala.

Han, ratos, rates, cerdac, carciuma-han, ospetie, vatra de popas... ""Ospatarie, caupona (la romani), casa unde trag strainii, mai ales negustorii"", astfel este definit hanul intr-unul din vechile dictionare ale limbii romane. La rascruci de drumuri sau pe drumurile principale din Tara Romaneasca, din Moldova sau Transilvania intotdeauna se intalnea cate un han. Avea carciuma, camere pentru dormit, o curte mare, cu grajd si fantana, unde calatorii poposeau ca sa se odihneasca si sa manance cate ceva. Arhitectul-diplomat G.M. Cantacuzino, cel care a construit Palatul Bancii Chrissoveloni, intr-o conferinta, publicata in anul 1932, aprecia ca ""hanul era in tot timpul anului un centru de activitate vie, unde se schimbau mereu calatorii, unde se intalneau punand afaceri la cale, innodand intrigi de dragoste sau rasvratiri politice"".
INCEPUTURI. Cand au aparut, pe malurile Dambovitei, primele hanuri? In cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Aceste locuri de popas din Bucuresti au fost de mai multe feluri: hanuri domnesti, manastiresti si bisericesti, negutatoresti si mici hanuri de mahala, periferice. Primul han atestat documentar in Bucuresti a fost construit de Manole zaraful si sotia sa, Maria, in apropierea Bisericii ""Sf. Gheorghe"". In documentele vremii este amintit ca Manole ""si-au facut case si hanuri pe acel loc si le-au tinut cu buna pace pana in zilele lui Antonie Voda"".
Un al han, atestat la anul 1671, a fost in jurul Bisericii ""Sf. Gheorghe Nou"". Proprietarul lui era un fost dragoman al Portii Otomane, Panaiotache Nicussios Mamona, care a inceput sa-l construiasca in 1671. Se pare ca nu a reusit sa-l termine, fiindca a murit in anul 1673.
HAN DOMNESC. Mai tarziu, intre anii 1683-1687, apare unul din cele mai mari hanuri domnesti din Bucurestii acelor vremi: hanul lui Serban Cantacuzino (se afla pe locul actualului Palat al Bancii Nationale). Dintr-o vedere de la 1860 avem cateva date relevante despre arhitectura si aspectul hanului. Era o cladire in forma unui patrulater, cu un singur etaj, fara particularitati arhitecturale. Ion Ghica, o personalitate marcanta a celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, arata ca ""hanul avea curti mari, patrate, cu ziduri inalte si tari de jur imprejur"". La parter avea cateva arcade simple, sprijinite pe stalpi mari, iar la etajul unu ferestrele se insirau unele dupa altele ca la o casa obisnuita. Din reclamele vremii aflam ca aici se puteau cumpara articole de bacanie, tutun, lichioruri fine, postavuri, stofe, matasuri, sticlarie, arme, bijuterii s.a.
Dintre alte hanuri celebre din Bucuresti, amintim: Hanul lui Constantin Brancoveanu, Hanul Coltei, Hanul Zlatari, Hanul Gabroveni, Hanul Manuc, Hanul Fili-pescu, Hanul Golescu, Hanul Papazoglu, Hanul Zamfir.