Un geolog motivat de pasiune si-a pus la bataie colectia si a dotat un muzeu unicat - Muzeul Apelor Minerale. Tot din pasiune ne-a povestit despre andezitul
ce a luat forma unor monumente funerare cu motive ce simbolizeaza cultul pagano-crestin al Soarelui.

Era duminica insa nu l-am mai prins pe preot in biserica din Tusnad, asa ca am purces in cautarea lui prin sat. Nu l-am gasit, in schimb a dat de el viceprimarul la telefon. Auzind ca ne intereseaza biserica si monumentele cu simboluri solare, ne-a refuzat transmitandu-ne ca nu poate vorbi cu noi daca nu avem autorizatie de la episcopie. Nu aveam, asa ca a trebuit sa ne cautam alt ghid.
L-am si gasit cand nu mai aveam nici o speranta, tot cu ajutorul viceprimarului. Si nici ca se putea un ghid mai potrivit!
Intamplarea a facut ca geologul Janosi Csaba, presedintele Asociatiei de Turism si Ocrotire a Naturii sa se afle in Tusnad exact cand noi aveam nevoie de el. Muzeul apelor minerale este o cladire miniona si rotunda, acoperita cu o ""caciula"" tuguiata - asemanatoare iurtelor asiatice. La intrare stau pavaza doua capre desenate pe perete. ""Mitologia locului spune ca in vechime ciobanii au descoperit apele tamaduitoare cand au bagat caprele in apa ce izvora din pamant si ele s-au vindecat"", isi incepe povestea ghidul nostru. Muzeul a fost dotat si croit din pasiunea geologului Janosi Csaba, care a pus la vedere materialele adunate de el in timp, inca de pe vremea cand era student. Sunt vederi vechi de prin partea locului trimise de turisti veniti la tratament, etichete de ape de mult uitate, lazi, oale si ulcele, primele aparate de spalat sticlele... si, pentru fiecare obiect, geologul ne da cate o explicatie. Intr-un ""colt"" este o sanie micuta din lemn, sub forma de lada cu talpici. E plina cu fan iar in ea sunt asezate cu grija patru ulcele de lut. ""Asa se transporta pe vremuri apa"", imi spune geologul, ""prin a€™54 - cand aveam eu un an, inca se mai folosea mijlocul asta de transport, mai ales de Sarbatori cand copiii erau trimisi la izvor dupa apa.""
CORUND. ""Sunt peste 2.000 de izvoare si 150 de bai locale in zona asta, de la Targu-Mures si pana la Brasov. Se spune ca primul izvor din care s-a imbuteliat a fost la Borsec, dar nu-i adevarat. Primul izvor din care s-a imbuteliat este din Corund, in anii 1790. Abia in 1806 a fost la la Borsec"". Baile Corund au devenit apoi cea mai mare statiune dar pana pe la 1935 cand a inceput sa se deterioreze si sa cada in uitare. Muzeul Apelor Minerale a fost deschis anul trecut de Ziua Pamantului, pe 22 aprilie, ""in Europa mai exista doar unul in Austria"", ne-au spus cu mandrie angajatele muzeului la iesire.
CIMITIRUL. Langa biserica de deasupra satului se afla un cimitir de prin anii 1800. Inainte a fost in partea de rasarit a bisericii, dar acum acolo e camp. A mai ramas doar o cruce imensa, cenusie, care insemneaza locul. In cimitir, iarba a crescut in voie ajungandu-ti in unele locuri pana la brau. Doua femei au intrat dupa noi, insa se duc spre capatul cel nou. Pe dreapta, chiar spre biserica, dibuim pe deasupra firelor de iarba doar varfurile cenusii ale crucilor. Ne croim drum pana la ele. Se vede bine ca nu a mai calcat de multa vreme cineva pe-aici... desi acestea sunt vestitele monumente funerare cu simboluri solare, unicat in Romania - dupa cum ne-a spus si viceprimarul. Sunt cele mai vechi din cimitir. Pe capatul de sus al crucilor, in stanga, este sculptat Soarele, iar pe dreapta este Luna. ""Sunt cruci din andezit"", ne spune geologul, ""o roca vulcanica din Masivul Ciomadului, un vulcan ce n-a mai erupt de zece mii de ani"".
Dupa scurta lectie de geologie am iesit din cimitir si ne-am indreptat spre biserica. Soarele scotea din noi stropi ce imbroboneau fruntile. Priveam la padurea din deal jinduind dupa umbra ei. ""Aleea asta a fost strajuita de brazi de o suta de ani..."", ne-a spus cu tristete geologul. ""Dar preotul asta cand a venit i-a taiat pe toti"". Si nadusiti privim in jur, in fata noastra se inalta biserica, pe stanga avem cimitirul, in dreapta e un teren de fotbal..., in rest e camp... iar din zare, de jur imprejur, suntem supravegheati de dealuri...

DIVINUL SOARE