Primele victime ale integrarii - cazanele de tuica

Iata ca atat de invocatele costuri ale integrarii europene incep sa apara si, ca de obicei in astfel de situatii, tocmai unde nu te astepti. Primele victime ale integrarii europene sunt ...cazanele de tuica.
Lobby-ul producatorilor de alcool din fructe, bauturi cu nume cu rezonanta pentru binetraitorii meleagurilor noastre: tuica, rachiu, palinca, horinca, a fost extrem de pregnant in ultimele saptamani. In timpul dezbaterilor senatoriale la Codul fiscal reprezentantii producatorilor au fost indelung audiati de Comisia de buget, finante, activitate bancara si piata de capital pentru a se gasi o iesire dintr-o situatie paradoxala. Anume ca in fiecare casa se gaseste macar o sticla de tuica ori palinca, ba chiar si majoritatea restaurantelor vand astfel de bauturi in paharele de lut sau in toiuri traditionale si totusi in comert nu se gaseste de vanzare nici un litru de astfel de bautura, ma refer, bineinteles la bautura naturala, si nu la facaturi cu acelasi nume, facute din spirt de cereale parfumate cu tot felul de adaosuri, arome si chimicale. Ceea ce inseamna ca circulatia tuicii este cu totul in afara pietei fiscalizate, nefiind, asadar purtatoare de accize, de TVA sau de alte delicatese fiscale.
In Romania, cel putin din punct de vedere legal, nu se vinde palinca si tuica, si totusi se bea nemilos. A socoti ca palincarii sunt niste evazionisti, in comparatie cu vanzatorii de vodca, de exemplu, nu poate constitui o explicatie. Caci vanzatorii de palinca nu sunt evazionisti in sensul uzual al termenului ci, daca-mi permiteti sa spun asa, sunt evazionisti la modul absolut. Ceea ce, ca orice perfectiune, sugereaza ca este rodul unei imperfectiuni. Anume ca accizele sunt prea mari si, practic, exclud de pe piata acest tip de bautura. Intr-adevar, faptul ca bauturile din alcool de fructe au aceeasi acciza ca bauturile din alcool de cereale pune pe producatorii din cea dintai categorie intr-un dezavantaj economic. Randamentul cerealelor este cam de opt pana la zece ori mai mare decat fructele, cu alte cuvinte, din o suta de kilograme de cereale se pot face pana la optzeci de litri de alcool, in timp ce din o suta de kilograme de prune cam de zece ori mai putin. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca kilul de prune costa cel putin dublu fata de kilul de porumb.
Pe buna dreptate, producatorii de alcool din fructe solicita o acciza mult mai mica. Ceea ce in virtutea simpatiei ancestrale fata de tuica, rachiu si palinca, parlamentarii ar fi fost dispusi sa accepte. In conditiile in care aceasta nu inseamna venituri mai reduse pentru buget, dat fiind ca pana in prezent din acciza la aceste bauturi nu s-a obtinut nici un ban. Adica tot ar fi fost mai mult decat nimic.
Din pacate, insa, Uniunea Europeana nu ne da voie. Potrivit legislatiei europene, orice litru de alcool, indiferent ca este obtinut in distilerii, in cazane, in alambic sau in orice alt fel de masinarie, trebuie accizat. Si acciza se percepe indiferent daca bautura respectiva este destinata consumului propriu sau vanzarii. Cu alte cuvinte, daca taranul isi face palinca la cazanul propriu, trage palinca la butoi de dud, sa capete culoare galbena si aroma si o pastreaza pentru nunta fiicei sale, trebuie sa plateasca acciza. Pentru un litru de alcool acciza este cam de 135.000 lei, deci pentru un litru de palinca de 50 de grade acciza este la jumatate, deci 67.500 lei. Cu alte cuvinte, un bun gospodar care a cules din curte o tona de prune si face, dupa a doua fiertura, o suta de litri de palinca din care sa bea la necazuri si la sarbatori, ar trebui, potrivit legislatiei fiscale, sa plateasca statului aproape sapte milioane de lei!
Tentativele noastre de a indulci aceasta situatie s-au lovit de directivele europene. Potrivit legislatiei UE, orice scutire de accize, chiar si in cazul consumului propriu, este interzisa. Singura facilitate este aceea de a injumatati acciza pentru primii 50 de litri de bautura.
Ideea de a plati impozit pentru ceea ce faci in curtea ta si bei cu neamurile tale pare nastrusnica multor romani. Acum, la drept vorbind, in tarile occidentale, obiceiul de a face tuica la cazan nu prea exista. Dar e pacat ca acolo unde exista un asemenea obicei, adica la noi in tara, el sa inceteze din cauza impozitelor.
Impozitarea aceasta are, totusi, logica ei. Nimeni nu poate verifica daca tuica produsa in cazanul din curte nu cumva este totusi comercializata. Si atunci fiscul sigileaza cazanele si le desigileaza numai cu conditia platii accizelor.
Lucrurile sunt clare. Potrivit Constitutiei Romaniei, legislatia europeana anuleaza orice prevedere contrara din legile romanesti. De aceea nu putem inlatura accizele pe tuica pentru acasa. Singura solutie ar fi renegocierea acestui produs si includerea lui, alaturi de uzo-ul grecesc si calvados-ul francez, printre produsele traditionale si astfel sa existe pentru anumite cantitati scutire de acciza. Altminteri, asa cum arata acum capitolele negociate cu UE si legislatia europeana, pentru a bea palinca de 50 de grade din prunele din gradina si distilata in cazanul din fundul curtii trebuie platit, incepand cu 1 ianuarie 2007, 33.000 de lei pentru fiecare litru, anume la primii cincizeci de litri si 67.000 de lei pentru ce depaseste cincizeci de litri. Adica, un fel de carciuma la propriul domiciliu, iar carciumar e statul.

---

Despre autor: