Un recent sondaj arata ca zona in care social-democratii intrunesc cele mai multe intentii de vot este Muntenia. Cu o medie de 20% pe plan national, PSD reuseste sa fie cotat cu 29% in sudul tarii. Nu este mult, dar pentru un partid in continua pierd
Un recent sondaj arata ca zona in care social-democratii intrunesc cele mai multe intentii de vot este Muntenia. Cu o medie de 20% pe plan national, PSD reuseste sa fie cotat cu 29% in sudul tarii. Nu este mult, dar pentru un partid in continua pierdere de capital electoral conteaza. Ce este surprinzator este faptul ca Moldova a ajuns cea mai "portocalie" regiune a tarii in afara de Bucuresti. Daca bucurestenii ar vota in proportie de 52% cu Alianta PNL-PD, in Moldova cele doua partide ar obtine doar cu un procent mai putin. Cum a fost posibil ca dintr-o zona traditional de stanga, Moldova sa ajunga preponderent de dreapta este o intrebare care ar trebui sa-i preocupe pe liderii PSD. Si ma indoiesc ca sunt pregatiti sa-si asume concluziile unei asemenea analize. Indiscutabil, caderea PSD s-a resimtit peste tot, dar in Moldova ea are o alta semnificatie. Regiune saraca, parea ideala pentru un partid de stanga, iar timp de 14 ani moldovenii au votat sarguinciosi cu FSN, PDSR, PSD. In 1996, au cam refuzat schimbarea, iar in 2000 nu au aplecat urechea la discursul justitiar al lui Vadim Tudor. Prestigiul liderilor PSD din Moldova parea unul de nezdruncinat datorita succeselor electorale in serie. Totul pana la alegerile locale din 2004, cand aproape toate orasele importante din Moldova au ales in fruntea lor primari ai Aliantei. Inclusiv Dumitru Sechelariu a fost trantit de bacauani. Socul nu a fost resimtit prea multa vreme de PSD. In toamna, harta Romaniei a fost colorata in albastru in partea de est. Impresie inselatoare pentru ca, la oras, Alianta a castigat din nou. PSD a fost salvat de procentele naucitoare, de 60-70% obtinute in satele Moldovei. Dar semnalul a fost dat. Moldovenii, cel putin cei din mediul urban, cu mai multe surse de informare, au renuntat la promisiunile de ajutor al statului cu care au fost vrajiti atatia ani. Dupa ce social-democratii si-au asigurat sprijinul lor printr-o marire de pensie facuta in preajma alegerilor sau prin legea venitului minim garantat, Moldova a realizat ca pomenile de stat nu au scos-o din saracie. Nici micii sau berea oferite de fostul primar al Bacaului. Specularea angoaselor privind diferentierea sociala nu a mai dat roade. Pomana condescendenta aruncata regiunilor sarace nu a produs schimbari structurale in viata lor. Guvernul social-democrat al lui Nastase s-a lasat orbit de luminile stralucitoare ale Bucurestiului si a uitat de sirul aproape nesfarsit al caselor facute din chirpici din Vaslui. Cresterile timide ale ajutoarelor de somaj nu au rezolvat problema micilor orase monoindustriale care au decazut din cauza falimentului principalei surse de venituri ale locuitorilor sai. In loc de programe de dezvoltare, acestia au beneficiat doar de protectie sociala, paleativ care nu le-a rezolvat problemele. Finalmente, discrepantele dintre sudul in plina dezvoltare si Tara Chirpiciului si a Fabricilor in Ruina au devenit prea evidente. Daca la satele din Moldova, Nastase a obtinut in unele locuri peste 80%, asta se datoreaza mai mult lipsei de informare si inertiei inevitabile a lumii satesti traditionale. Cu timpul insa, PSD nu va mai putea conta nici pe ignoranta sau frica taranilor moldoveni. Deja Moldova urbana a abandonat iluziile care i-au fost induse dupa 1989. Mai ales, la aceea ca statul poate suplini lipsa investitiilor si a strategiilor de dezvoltare pe termen lung.
Despre autor:
