Discursurile din cadrul dezbaterii prilejuite de noua motiune de cenzura depusa de PSD in Parlament au ilustrat - parca mai pregnant decat alteori - doua viziuni asupra Romaniei contemporane.
Inainte de a le "developa" din interventiile protago
Discursurile din cadrul dezbaterii prilejuite de noua motiune de cenzura depusa de PSD in Parlament au ilustrat - parca mai pregnant decat alteori - doua viziuni asupra Romaniei contemporane.
Inainte de a le "developa" din interventiile protagonistilor - respectiv a premierului Calin Popescu-Tariceanu si a liderului opozitiei, Mircea Geoana -, sa inregistram si noul record de sageti polemice lansate de toti vorbitorii de la tribuna. Adunarile legiutoare din multe state de pe mapamond, inclusiv din unele tari cu o solida cultura politica si cu vechi traditii democratice, furnizeaza nu de putine ori scene "picante", mergand pana la culmi greu imaginabile de virulenta verbala si trecand cateodata si la "actiune", la imbranceli, paruieli si alte metode corporale de impunere a opiniilor proprii. Parlamentul Romaniei postcomuniste nu ne-a rasfatat cu asemenea episoade de lupta la scena deschisa. Dar a excelat - in schimb - in vulgaritati de limbaj. Unele dintre ele au facut cariera, citate cu voluptate de comentatorii scenei noastre publice, pana cand, tot repetate la nesfarsit, au ajuns "folclor" si revin din cand in cand in discursurile alesilor poporului, de parca n-ar fi vorbe - vai! - de rusine. Pana si un politician ca Geoana, care isi crease ca diplomat o imagine de placuta civilitate, a ajuns sa reia nefericita formula "pamfletara" a lui Adrian Nastase legata de ferma sa de la Cornu si de ouale aferente, liderul actual al PSD dezvoltand acum aluzia grosiera pentru a-l ataca pe Tariceanu, intr-o tirada dezgustatoare. Cea mai mare parte a discursului lui Geoana, dar si alte interventii, inclusiv - din pacate - cea a primului-ministru, au fost patate de fraze de o agresivitate cu totul exagerata, de ironii caznite, de jocuri de cuvinte joase si alte procedee din aceeasi categorie, etalate sub pretextul "pamfletarismului". Spectacol trist, descalificant pentru acei "intervenanti" care doar asta au facut: atacuri neinsotite de argumente, stridente gratuite, injuraturi la microfon. In tot cazul, interventiile parlamentare ale perioadei, inregistrate cu sfintenie si transcrise in "Monitorul oficial", vor oferi o bogata, "picanta" materie de studiu pentru hermeneutii viitorului, pentru lingvisti, pentru analistii mentalitatilor...
Dincolo de acest strat gros de limbaj "pamfletar", s-au putut distinge - totusi! - cele doua viziuni despre care vorbeam: cea a dreptei liberale, exprimate de premier in numele Aliantei PNL-PD si al intregii coalitii de guvernamant, reluata apoi de reprezentantii grupurilor parlamentare ale majoritatii, si cea a stangii tip PSD (in absenta altor forme de expresie politica a social-democratiei). Las la o parte stilistica PRM, dintotdeauna "justitiara" si "pamfletara" 100%. Poate ca isi va fi adus contributia pretioasa la raspandirea virusului catre discursurile altor politicieni, din celelalte partide...
De o parte - o viziune pozitiva, activa, constructiva: premierul (ramanand doar la discursul sau, din sirul celor dinspre actuala putere) a afirmat limpede progresele Romaniei in ultimul an si jumatate, si nu doar cu argumente proprii, care pot fi considerate pro domo, ci pornind de la evaluarile europene, bazate pe analize mai greu de suspectat de subiectivism. Societatea romaneasca se transforma rapid, mecanismele pietei isi amelioreaza functionarea, se inmultesc semnele de vitalitate economica, sociala, de actiune civica s.a.m.d. Indicatorii statistici confirma: venituri bugetare in crestere, somaj in scadere, "transparentizare" a unei parti a economiei "negre" sau "gri" din anii trecuti. Punand accentul asupra obiectivului intrarii in Uniunea Europeana, Tariceanu a formulat si tinte de performanta, pronuntand cuvantul-cheie al perioadei care urmeaza: dezvoltarea. Rezulta imaginea optimista a unei Romanii cu traseu ascendent, dinamica, emancipata.
De partea cealalta, reziduurile viziunii falimentare a unei societati "asistate" de stat, cum si-a dorit intotdeauna stanga de tip FSN-FDSN-PDSR-PSD: Mircea Geoana a criticat politica fiscala a actualului guvern (care a produs deja rezultate spectaculoase in economie, in urma introducerii cotei unice de impozitare); a acuzat modul in care s-a facut recalcularea pensiilor anul trecut (dar efectele in randurile pensionarilor sunt - constatare directa - in multe cazuri pozitive: am fost surprins sa descopar in ultimele luni ce ecouri a avut intregul proces in "Romania profunda", acolo unde oamenii discuta indelung marile-micile transformari ale existentei lor zilnice...); si asa mai departe, pe fondul negarii brutale a oricarui progres al tarii. Per total - imaginea unei Romanii in grava criza, in care "solutia" ar fi cea a politicilor asistentiale, cu impozite in crestere si cu promisiuni populiste adresate "categoriilor defavorizate", doar-doar vor mai vota o data fostul "partid-stat".
Ce ne spune realitatea: e Romania anului 2006 prabusita, falimentara, in plina criza sau... intram in Uniunea Europeana?!


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.