Cei din intimitatea handbalului nu exclud...O rocada intre Tadici si Musi la nationala feminina

Chiar daca in handbalul feminn la ordinea zilei pare sa fie disputa (in pregatire) dintre Oltchim Ramnicu Valcea si Rulmentul Brasov, pentru intaietatea in campionat, unii merg mai departe vizand framantari in continuare si la lotul national. Acolo unde antrenorul coordonator, Gheorghe Tadici, pare sa nu se mai bucure de aceeasi simpatie cu care a fost inconjurat (oare, sincer?), dupa Campionatul Mondial din Rusia. A fost suficient un pas gresit, pentru ca imaginea de artizan nepereche a antrenorului pana mai ieri la Silcotub Zalau sa intre intr-un con de umbra. I s-a reprosat nu numai o anumita duritate pe care o arboreaza, ceea ce ar tine de temperamentul sau, ci mai ales viziunea gresita fata de alcatuirea echipei la dubla de calificare cu Serbia+Muntenegru, cand a renuntat - dupa opinia unora - la jucatoare ce si-ar fi gasit foarte bine locul intre titulare. Sigur, calificarea la europenele din Suedia odata ratata, acum privirile trebuie indreptate catre un alt moment de referinta pentru handbalul nostru feminin; si anume, calificarea la mondialele de anul viitor din Franta. De buna seama ca n-ar mai fi trecuta cu vederea, cu aceeasi usurinta, o a doua neimplinire, dupa ce la mondialele de anul trecut, nationala Romaniei a ajuns in finala. O ratare a calificarii la mondialele din 2007 l-ar pune pe antrenorul Tadici in postura de a nu se mai bucura de nici un sprijin. Chiar daca el a incheiat cu federatia un contract pana dupa Olimpiada de la Beijing. Cine i-ar mai acorda credit, dupa doua esecuri consecutive, in perspectiva unui al treilea!

Simpatiile nu-l ocolesc pe Musi...
Secundul lui Tadici la nationala, antrenorul Dumitru Musi, n-a prea avut de suferit dupa esecul calificarii la europene. Desi, practic, cantarind lucrurile, a fost coautor la aceasta neimplinire. Musi este o cu totul alta fire. Mai rabdator, mai nuantat in comportari. Nu tradeaza de fel faptul ca este aroman. Dar, alt temperament decat Gica Hagi si mai ales, Gigi Becali... "Un veritabil diplomat!", afirma iubitorii handbalului de pe litoral, care il pretuiesc pe Musi pentru felul cum conduce echipa Tomisului. Chiar si dupa esecul din finala Challenge Cup, cu Rulmentul Brasov. In aceeasi masura antrenorul Musi se bucura de simpatie si la lot. Nu rareori a reusit sa "inchida" conflicte artificiale intre jucatoare sau ale acestora cu Tadici. E drept ca n-are personalitatea lui Tadici, desi a inregistrat multe reusite ca antrenor: in 1997, de pilda, a cucerit medaliile de bronz cu nationala feminina de tineret, iar in 1999 a fost campion mondial cu aceeasi reprezentativa, in China. Din echipa marii reusite de acum 7 ani au facut parte, intre altele, Cristina Varzaru, Aurelia Bradeanu, Roxana Gatzel si Ramona Maier. Toate prezente si in lotul de acum al senioarelor si chiar in 7-le de baza. Antrenorul Musi ar mai avea un atu vizavi de posibilitatea de a face rocada la lot cu Tadici, cum anticipeaza unii. Atu-ul sau ar fi o mai mare largheta acordata jucatoarelor in pregatire. Tinand seama ca in majoritatea cazurilor are de-a face cu sportive consacrate, cu bune state de serviciu si in echipa de peste hotare, Musi nu le "trateaza" ca pe niste eleve abia promovate la lot. Aproape la fel se intampla si in "focul" disputelor, cand nu intotdeauna lectia de strategie gandita si repetata nu o data la antrenamente nu este aplicata riguros in meci. Reprosurile lui Musi se rezuma, de regula, la "Ai putea fi mai atenta!", sau "Vezi ca nu ti-ai marcat strict adversara directa!". Sau cand pe vinovata a podidit-o plansul, un gest de usoara mangaiere are darul de a trece mai usor momentul critic. In plus, Musi este - dupa opinia unora - antrenorul care ar putea-o convinge pe Carmen Amariei-Lungu de a reveni la lot, in pregatire. El si numai el. Handbalista, revenita acum la Cluj in formatia Jolidon, ar accepta, chipurile, sa cedeze din orgoliul ei, si sa reapara alaturi de furntasele handbalului nostru la antrenamente, odata cu campania mondialelor din 2007. Mai mult, poate chiar ar reusi sa inchida conflictul Tadici-Amariei, care n-a adus nimic bun handbalului nostru de mare performanta. Unii considera ca in barajul de calificare pentru europene, cu Carmen Amariei in echipa, Romania ar fi ajuns in turneul final. Stiut fiind ca in acest sezon fosta titulara a formatiei Slagelse a avut o prestatie de exceptie.

Cornel Badulescu refuza sa lucreze cu Tadici...
Transferul lui Tadici in calitate de antrenor principal la Oltchim, fara a fi insemnat o surpriza, l-a pus intr-o pozitie delicata pe Cornel Badulescu, care preluase echipa din Zavoi, inlocuindu-l, in toamna lui 2005, pe sarbul Rasici. Tehnician cu frumoase state de servici intre care si prezenta in doua semifinale de cupe europene, cu Otelul Rosu, in 1997 si in 1998 lui Cornel Badulescu i s-a propus sa ramana la Ramnicu Valcea, in calitate de secund al lui Tadici. Oferta neaceptata, chiar daca unii au considerat ca Badulescu ar fi urmarit, prin venirea la Oltchim, un contract mai avantajos financiar. "Nici vorba!", tine sa sublinieze antrenorul, la Oltchim am avut un contract similar cu cel de la fosta mea echipa, Otelul". Se pare ca nemultumirile celor de la Oltchim vizavi de Badulescu au avut ca obiect ratarea Cupei Romaniei. Echipa valceana a ajuns in finala, dar n-a putut trece de Rulmentul Brasov. Totusi, Cornel Badulescu ramane unul dintre antrenorii nostri cei mai valorosi. Iar faptul ca revine la Otelul "demonstreaza" afirmatiile acelora cum ca ar fi ahtiat dupa bani, el refuzand oferte mult mai tentante nu numai in tara (una, poate chiar de la Zalau...) ci si de peste hotare.

Cum, necum, cu acelasi tandem la nationala, Tadici-Musi sau invers, are mai putina importanta, handbalul feminin romanesc trebuie sa depaseasca un anumit moment critic pe care l-a avut in plan internatinal, dupa mondialele de anul trecut. Lumea handbalului, cei care doresc realmente ca nationala sa revina pe linia de plutire nu vad cu ochi buni toate framantarile artificiale care au avut loc (si poate ca mai apar ici si colo), asteptand o revenire la realitate, mai exact o strangere a randuirilor. Federatie, sportive si antrenori sa vorbeasca aceeasi limba. Sa aiba acelasi crez, sa existe un singur cuvant de ordine anul viitor. Sa trecem de calificari cu fruntea sus si astfel sa fim prezenti la mondialele din Franta. Iar pe acest fond al implinirii sa se poata merge mai departe spre a se realiza un obiectiv de care handbalistele noastre s-au indepartat foarte mult prezenta pe podium la Olimpiada din 2008. S-ar implini 32 de ani de la unica participare, pana acum, a nationalei feminine, la o editie olimpica, in 1976 la Montreal, unde a urcat pana in careul de asi, dupa fosta URSS, fosta RFG si Ungaria. Un obiectiv de altfel si pentru nationala masculina, care vizeaza si ea viitoarea Olimpida. Ar fi o reaparitie la Beijing, dupa 24 de ani, handbalistii treusind in 1984, la Los Angeles, sa cucereasca medaliile de bronz. Cu o alta mentalitate si de asemenea cu o alta stare de spirit in randul sportivilor si sportivelor, al antrenorilor, Beijing - 2008 ar putea marca relansarea handbalului romanesc. A unui sport de echipa care ca si majoritatrea, de altfel, au ramas datoare.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe