Batalia pe cadavrul PSD

Desi a surprins, anuntul facut joi, 29 iunie 2006, la sediul PNL de premier si de ministrul Apararii Nationale era previzibil. Desigur, pare nitel straniu ca PNL, formatiune de dreapta, a atacat o tema mult indragita de stanga. In Italia, de exemplu, stanga reunita a castigat alegerile cerand retragerea trupelor italiene din Irak, trupe trimise si sustinute de dreapta.
Pare nitel straniu si faptul ca gestul PNL nu e o reactie prompta la un moment dramatic de pe fronturile din Irak si Afganistan.
Joi noaptea, la slujba de pomenire a cazutului in Afganistan, premierul Calin Popescu Tariceanu a fost o splendida prezenta muta. Daca il durea atat de tare suferinta din viitor si a altor familii, putea sa ne dea semn incruntandu-se politico-ideologic la smiorcaiala prezidentiala. Inainte sau dupa, avea posibilitatea unei conferinte de presa drept miriste pe care putea zburda in voie in chestiunea prezentei noastre in Irak si Afganistan.
De ce era previzibil momentul?
Pentru ca umilitoarea inabusire in pasla a puciului Dan Voiculescu si rusinoasa cadere a Motiunii de cenzura au creat o noua realitate politica:
Pana la 1 ianuarie 2007, guvernul coalitiei haotice, identificat insa ca apartinand aproape exclusiv PNL, nu va mai putea fi debarcat. Alegerile - anticipate sau la termen - au fost amanate pana dupa admiterea oficiala in Uniunea Europeana.
In aceste conditii, Calin Popescu Tariceanu si grupul sau din PNL au obtinut un avantaj colosal:
Garantia ca indiferent ce vor face pana la 1 ianuarie 2007, nu vor risca nimic. Nici anticipate. Nici venirea unui alt guvern al coalitiei. Sase luni ce pot fi folosite la maximum pentru ca marea finala sa fie castigata de PNL.
Drept pentru care:
Exploatand cu brio enormul avantaj de a fi la putere, si inca la puterea reala, PNL se va arunca total in:
a) campania electorala desantata;
b) jefuirea fara mila a avutiei nationale.
Declaratia in chestiunea retragerii militarilor romani e primul moment dintr-o serie de alte momente spectaculoase. Nu e o declaratie care vizeaza o masura reala: aducerea militarilor inapoi.
E o declaratie de campanie electorala.
A fost facuta la sediul PNL si nu la Guvern. Nu numai pentru ca zestrea electorala sa mearga spre PNL, ci si pentru ca declaratia sa nu complice relatia guvernului cu SUA si Anglia.
La o adica, premierul si ministrul Apararii pot sustine, in deplina seninatate a facultatilor mintale, ca au cerut asta ca membri ai unui partid si nu in calitate de demnitari.
Noua realitate a fost sesizata si de Traian Basescu. Imediat dupa cacealmaua PC, presedintele s-a pus in miscare prin spitale. O campanie electorala vizand electoratul PSD, partea Ion Iliescu. Sub acelasi semn, Mesajul in Parlament s-a preocupat de Sanatate, Educatie, Pensii.
Actiunea PNL vizeaza si ea electoratul iliescist al PSD. Retragerea trupelor noastre din Irak ar fi trebuit sa fie tema favorita a PSD. Sau, de ce nu?, a Polului Social-Democrat. Care Pol a fost blocat de manevrele puterii in complicitate cu actuala conducere a PSD. Ne confruntam astfel cu o campanie crancena pornita de Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu pentru cucerirea unui nou si vast teritoriu electoral: teritoriul de stanga, stapanit pana nu demult de PSD, deoarece partidul era identificat cu Ion Iliescu.
Mircea Geoana si celelalte figuri de ceara din conducerea actuala a PSD au tras toate sforile pentru ca Ion Iliescu si Petre Roman sa nu creeze Polul Social-Democrat.
Se temeau ca Polul Social sa nu devina partid si sa ia electorat PSD.
De ce te temi nu scapi insa.
Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au pornit asaltul asupra electoratului pe care l-ar fi avut o formatiune situata la stanga PSD.
Marele perdant al acestei batalii nu e nici PNL, nici Traian Basescu.
Marele perdant e PSD-ul lui Mircea Geoana.

---

Despre autor: