Artemia Salinas sunt niste crustacee micute, dupa unii albe, dupa altii rosii, singurele vietuitoare care indraznesc sa traiasca in saramura numita Lacul Sarat. Le tin companie, din cand in cand, oamenii veniti sa-si oblojeasca trupurile, atacate de reumatisme, semi-pareze sau abia operati. De hernie, de exemplu.

Ne-am pus intrebarea ce mananca crustaceele acestea pana sa moara si sa devina pretiosul namol pentru care este cunoscut lacul. Pana sa aflam, am incercat si noi sa ne potolim foamea. Vizita noastra nimerindu-se intr-o zi de week-end, am avut impresia ca toata suflarea Brailei s-a suit in tramvai si a descins cu gratare si umbrelute in imparatia namolului.
LACUL SARAC. Imparatia asta este o tabara proletara, ceva mai mare, cu doua hoteluri, un fel de Casa Sindicatelor ramasa in constructie, vreo doua pensiuni si cateva terase. Ele sunt mai multe, dar seamana una cu cealalta si toate cu una la care am incercat si noi sa ne astamparam foamea. Asa am aflat ca mai exista inca in alimentatia publica urmasi ai celebrilor ""frati Petreus"", cartofi pai reincalziti si muste in cafea. De mici nu mai comentam, ca sa nu ne scuipe baietii in ciorba data viitoare. Acua€™, de mancat nu am mancat pe toate terasele din statiune, dar de peste tot din jurul nostru ne ""zambeau"" fete de mese din cantinele comuniste: in patratele ros-albe. Cei mai multi dintre clienti pareau sa se simta totusi bine. In drumul spre Lacul Sarat, am aflat ca primaria a dat drumul la asfaltarea parcarii din statiune. Lucrari nu am vazut, dar prima zi de vara din an scotea mirosul de bitum din drum si il acoperea pe cel de mici cu bere la halba. Singurul restaurant mai de soi pe care l-am observat era ocupat cu organizarea unei nunti de oameni cu bani. Peste drum, un decor obisnuit in statiunile noastre, tarabagii de sezon. Ce ti-e si cu negustoria asta: la Lacul Sarat se vand prosoape de plaja pe care scrie ""Costinesti"" si colaci de inot, desi aici nimeni nu se poate ineca: pe saramura din lac pluteste orice.
INVESTITII. Cazare nici nu poate fi vorba sa gasesti in aceasta perioada. Economistul Ion Tanase, administrator al unui hotel cu baza de tratament, ne asigura ca de vreo 10 ani incoace Lacul Sarat e plin de clienti. ""V-a mintit cine a spus ca statiunea e o cazatura. Doar in primii cinci ani dupa Revolutie turismul a fost la pamant, apoi si-a revenit. Cel putin noi am facut in acest an investitii de 10 miliarde de lei"", se lauda administratorul.
Hotelul a fost cumparat de o societate privata. Tanase tine neaparat sa ne arate diferentele dintre o camera renovata si una veche. E adevarat, nu intelegem cum putea cineva sa suporte sa locuiasca 18 zile, cat dureaza sejurul de tratament, intr-o asemenea mizerie. Jeg, jeg, jeg! Voiosul Ion Tanase ne-a lamurit si ce este aceea darapanatura care ne speriase cat timp ne-am plimbat singuri prin statiune: ""Daca nu murea Impuscatua€™, in a€™90 se inaugura hotelul cu baza de tratament si toate cele... Acum l-a cumparat societatea noastra si mi s-a spus ca din toamna vor incepe lucrarile la el"".
Intrarea in strand costa 3 RON. Copiii pana la 5 ani nu au nevoie de bilet. Taxatoarea de la poarta face un calcul rapid: in acea zi a vandut vreo 1.400 de bilete. De namol nu pot beneficia decat la fata locului, asa ca se ung bine, sa mai castige un gram de sanatate. Cei care au concesionat luciul de la Administratia Nationala a Resurselor Minerale au hotarat sa nu vanda nici namol, nici apa din lac, pentru ca fara conservare, proprietatile curative ale acestora risca sa se piarda.

LOCALIZARE