Urmand exemplul (nefericit) al handbalistelor si colegii acestora au capotat:Nationala masculina a Romaniei - egala Norvegiei la Stavanger (27-27); dar calificarea la CM s-a pierdut la Bucuresti (29-30)...

Un scenariu aproape identic s-a petrecut in handbalul romanesc, in preajma unui eveniment care trebuia sa marcheze pe de o parte mentinerea in prim-plan international a acestei discipline sportive. Cazul fetelor. Totodata relansarea in marea performanta a baietilor, absenti dintr-o competitie de anvergura - campionat european sau mondial - inca din anul 1995... Fetele, dupa remarcabila lor prezenta in finale Campionatului Mondial de anul trecut, au avut anul acesta prilejul sa treaca de barajul pentru calificarea la Camionatul European din decembrie din Suedia. Conditia - sa scoata din competitie reprezentativa Serbiei+Muntenegru. Cum se stie, n-a reusit, oferind una din marile surprize. O vicecampioana a lumii en titre sa nu poata accede intr-un turneu final de campionat european! Si cand? Dupa nici 6 luni distanta! Baietii au tras nadejdea ca intr-un fel le vor reabilita pe colegele lor, reusind ei sa depaseasca pragul barajului de calificare pentru Campionatul Mondial de anul viitor din Germania. Si in cazul lor, o conditie obligatorie sa se impuna in dubla mansa cu nationala Norvegiei. Tocmai cu Norvegia! Un adevarat blestem, de vreme ce "vikingii" au reprezentat obstacolul pe care handbalistii romani l-au avut de trecut si in anii precedenti! Acum ar fi fost pentru a patra oara in ultimii cinci ani. E drept ca dupa mansa I de la Bucuresti, reprezentativa Norvegiei a avut un anumit ascendent moral, prin victoria cu 30-29. Numai ca in handbal, cum este stiut, un asemenea handicap poate fi recuperat. Mai ales, cum, iar se stie, in Polivalenta bucuresteana echipa tarii noastre a fost mai mreu... vioara intaia si doar unele neasteptate "caderi" inclusiv ratarea unui 7 metri foarte aproape de fluierul final, facuse ca norvegienii sa se intoarca acasa cu o victorie in care - cum mi-a si declarat - antrenorul Gunnar Pettersen nici nu mai credea, mai ales atunci cand ai nostri luasera un avans de patru goluri (19-15). Inaintea mansei a doua s-a intamplat insa ceva care a complicat lucrurile. Mai intai renuntarea la serviciile portarului Rudi Stanescu. Nu stiu daca era necesar ca antrenorul Lucian Rasnita sa fie atat de pragmatic, incat sa-l scoata din lot, pentru ca si-a adus fiul in cantonament la Poiana Brasov. Apoi accidentarea chiar in preajma plecarii, a lui Rica Paraianu, capitanul echipei nationale. Si nu la urma renuntarea la serviciile lui Sandu Iacob si Silviu Baiceanu. Si, totusi, s-a mizat pe un posibil succes in retur, la Stavanger.

Am trait din nou doar iluzia fericirii!
Chiar si in conditiile unei ostilitati din partea unei sali intregi - 4.500 de spectatori au strigat aproape tot timpul numele tarii lor! - handbalistii romani au cautat sa demonstreze ca la Bucuresti esecul lor n-a reprezentat altceva decat un simplu accident de parcurs. La Stavanger echipa noastra in totalitate a aparut la inceput deplin motivata, reusind sa-si impuna initiativa. A avut si sansa de a conta enorm de serviciiile lui Rares Jurca, in mare forma, de altfel ca si in Bucuresti. Jurca, jucator experimentat, a participat la patru campanii de calificare, incluzand actualele preliminarii si barajul pentur mondialele de anul viitor. Sportivul clujean si-a dorit poate mai mult decat alti colegi de echipa sa contribuie la reusita calificarii, mai ales ca se afla in preajma unui transfer realmente de exceptie, in echipa RK Zagreb, campioana Croatiei. Intr-adevar, din toamna el va fi coleg cu jucatori de top mondial, portarul Sola, a fost la Veszprem, extrema Dzomba de la Ciudad Real, pivotul Skrbici, transferat de la HC Barcelona si francezul Kabengele, de la Montpellier. I-ar fi venit bine lui Jurca o prestatie de referinta acum cu Norvegia. A si avut de altfel, concretizand nu mai putin de 5 goluri, fie din 7 metri, fie din actiuni ofensive. Tot atatea cate avea sa inscrie atat Toma cat si Novanc, secondati in special de Ghionea (4) si Petrea (3). Ai nostri au deschis scorul foarte repede, in secunda 23. Apoi au condus cu 4-2 si 5-3. Aproape 15 minute la Stavanger nu s-a vazut decat echipa tarii noastre. Se refacuse handicapul de la Bucuresti. Mai mult: se asigurase si avantajul necesar pentru calificare. Numai ca era mult prea devreme ca ai nostri sa se bucure... Intr-adevar, treptat handbalistii norvegieni si-au facut aparitia in joc, au egalat la 5, apoi la 6, dupa care au inceput sa se distanteze, incheind prima repriza cu un avantaj de patru goluri (17-13). Sigur si cu concursul mult prea larg al jucatorilor nostri, care au ratat egalarea la 7, dar si alte ocazii de a se strange scorul, care ar fi putut fi egala la intrarea in cabine. Dupa pauza, scorul s-a mai strans, ce-i drept (17-15, 18-16, 19-18) ajungand iarasi egal la 19, apoi la 20. Am ramas in joc si la scorul de 24-22 pentru Norvegia, cand mai erau 10 minute. Totusi sportivii romani n-au avut concentrarea necesara spre a se desprinde din nou, mai ales cand se ajunsese la 26 egal, cu doua minute inainte de fluierul final. Doua actiuni reusite de atac ar fi adus victoria Romaniei, cu 28-26 si astfel misiunea de calificare ar fi fost indeplinita. Repet: a lipsit concentrarea. Norvegia a avut o prestatie sub cota de la Bucuresti, astfel ca ar fi putut fi eliminata din competitie. Am ramas doar cu consolarea de a nu fi pierdut in deplasare. Un 27-27 care ne face din nou spectatori la mondialele de anul viitor.

A fost Lucian Rasnita oaia neagra a nationalei?
Exista voci care incrimineaza gestul antrenorului principal, Lucian Rasnita, masura sa atat de radicala de a renunta, inaintea unui meci decisiv pentru calificarea la mondiale, la un titular de anvergura lui Rudi Stanescu, dar si la alti doi experimentati jucatori de camp. De buna seama ca Rudi Stanescu era cel mai bine cotat aparator al buturilor nationalei. Totusi, nu stiu daca Rudi ar fi salvat mai multe goluri decat Stefan Laufceac si Mihai Popescu, ceilalti goalkeeperi ai lotului. Oricum, cu experienta sa indelungata si cu un plasament deseori dovedit extrem de inspirat, poate ca Rudi Stanescu ar fi reprezentat pentru Romania ceea ce a fost Steiner Ege pentru norvegieni, und adevarat inger salvator. A intervenit - colac peste pupaza - si accidentarea lui Rica Paraianu, cel mai constant titular al nationalei in meciurile de la Bucuresti. Rica a avut un genunchi umflat in urma unui antrenament de rutina. Medicii au incercat sa-l recupereze. El a si facut deplasarea la Stevanger, dar n-a putut intra in teren. Risca sa-si agraveze afectiunea sau cel mult sa fie un simplu figurant. Titularul lui Creteil a considerat ca e mai bine sa ramana alaturi de colegii de lot spre a-i incuraja.
Nemaicontand pe un pivot de talia lui Paraianu, antrenorul Rasnita a apelat la alti doi jucatori profilati pe acest post, Marius Novanc si Marian Cozma. Novanc a fost, intr-adevar, o solutie, concretizand, cum am semnalat, nu mai putin de 5 goluri. Cozma s-a "vazut" mai putin.
De altfel ca si Mazilu si Sania, la activ doar cu cate doua goluri. Sub asteptari de asemenea Timofte, autor al unui singur gol si Stavrositu, departe de ceea ce arata, de obicei, in echipa sa de club, HCM Constanta. Daca, totusi, lui Rasnita i s-ar putea reprosa ceva ar fi, in primul rand, modul cum a gestionat meciul de la Bucuresti, strategia aplicata dupa ce ai nostri reusisera sa aiba un avantaj relativ linistitor. Euforia care insotise pe toata lumea, la acel 19-15, din mansa I, n-a fost un sfetnic prea bun, ci doar amagitor, cum s-a dovedit. Or, cel mai lucid pesonaj intr-o competitie sportiva cu miza trebuie sa fie cel ce poarta si raspunderea unei reusite. De fapt, Lucian Rasnita n-a facut decat sa repete "slabiciunea" lui Gheorghe Tadici...

Romania n-a mai reusit sa fie prezenta la un CE sau CM din 1996. De atunci, ai nostri au ratat toate meciurile de baraj, indiferent de statura adversarelor. N-a rezistat in confruntarea cu adevarate superputeri, precum Franta si Serbia+Muntenegru, dar avea sa fie eliminata si de reprezentativa din esalonul secund, Lituania si Belarus... Acum toate privirile sunt indreptate catre mondialele din 2009. Ar fi singura sansa de a mai fi prezenti la un turneu final. Acesta, in cazul in care tara noastra va primi unda verde spre a fi organizatoare. Decizia forului international, in luna august. Asadar, sperante, emotii. Daca nu, o noua dezamagire...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe