Exagerate si eliptice in scopul unei imagini pozitive despre comunistii internationalisti si prietenia romano-sovietica, dupa instaurarea regimului cu tenta nationalista si succesiunea la putere a unei noi generatii de conducatori, insesi articolele oficiosului partidului au devenit ""nepotrivite"" spiritului vremii. Astfel ca, dupa 1965, din fondurile bibliotecilor publice a fost scoasa si data la topit colectia ziarului Scanteia. Cele cateva colectii pastrate in fondurile speciale sunt insa astazi un bun prilej de comparatie intre adevarul din arhive si falsul propagandistic.
Rasfoind Scanteia verii si toamnei anului 1946 atrage atentia rubrica intitulata ""Cui dam votul si increderea noastra"". In spatiile generos acordate sunt prezentate biografiile romantate ale candidatilor comunisti in alegerile electorale. Modificarile operate in asemenea ""povestirile eroice"" s-au facut dupa canoanele preluate din presa sovietica de gazetarii romani care-si facusera acolo ucenicia in anii razboiului ori fusesera ulterior trimisi ""in schimb de experienta"".
La modul general, articolele sunt construite pe o schema repetitiva in cateva note esentiale. Fiecare personaj este prezentat ca avand o origine sociala adecvata teoriei ""luptei de clasa"". Adica ""se trage"" din ""parinti muncitori"" care, cu toata harnicia lor, traiau in saracie, la tara ori la oras. Daca in saracie crescusera Gheorghiu-Dej, Vasile Luca sau Chivu Stoica, deosebit stateau lucrurile in cazul Constantei Craciun (fiica de bancheri din Constanta) ori a lui Miron Constantinescu (fiul nelegitim al savantului Murgoci si al unei profesoare din Arad). ""Amanunte"" sarite de gazetarii Scanteii!
Din copilarie, subliniaza insa ziarul, ""fiii clasei muncitoare"" simtisera nedreptatea lumii impartite in ""bogati si saraci"", ""exploatati si exploatatori"" - acesta fiind motivul angajarii lor in ""lupta impotriva nedreptei oranduiri"". In consonanta cu preferinta lui Stalin pentru ""revolutionarii de teren"" in raport cu teoreticienii intelectuali (al caror efect il asemuia furtunii intr-un pahar cu apa), accentul in biografiile comunistilor romani se pune pe ""ridicarea poporului la lupta"" prin greve si demonstratii. Pentru organizarea acestor activitati revolutionare, fusesera prigoniti si inchisi de autoritatile burghezo-mosierimii. Trecutul Anei Pauker, bunaoara, este prezentat generic ca ""ani de lupta si inchisori"". Datorita ""credintei"" sale fusese ""tinuta in bezna intr-o celula de cinci pasi"" de ""regimul burghez din Romania"". In mod exceptional, ea apare si ca ""eroina a miscarii comuniste internationale"". Se aminteste ca i-au fost dedicate poeme si articole elogioase de comunisti din lumea intreaga, iar pe frontul din Spania, brigada de tancuri condusa de maiorul Valter Roman purtase nu-mele ei. Prezentand-o pe ""invatatoare iubita"", teoretician si militant comunist Ana Pauker, Scinteia omite - ca si in cazul lui Vasile Luca, Emil Bodnaras sau Constantin Doncea - , anii pe care ii petrecusera la Moscova.
In conformitate cu indicatiile transmise de Stalin prin Visinski (""Poporul roman trebuie castigat politiceste.""), aceste sabloane biografice sunt completate cu relatari care induc fariseic populatiei convingerea ca nu exista pericolul comunizarii Romaniei dupa model sovietic nici in cazul cand Blocul Partidelor Democrate castiga alegerile. Astfel, Emil Bodnaras isi face campanie electorala participand la hramuri si sfintiri de biserici in Moldova. Constantinescu povesteste cititorilor Scanteii dilema politica a tineretii sale: legionar sau comunist?; pentru a-si alege calea se retrasese sa mediteze timp de cateva saptamani intr-o manastire, rezultand astfel ca steaua rosie cu cinci colturi ii fusese calauza trimisa de insusi Dumnezeu. Luca face apel la instinctul de proprietate al taranilor, cerandu-le votul, pentru ca guvernul Groza si comunistii le-au dat pamant. Iar Patrascanu sustine discursurile cu puternice accente patriotice la Cluj si Sibiu declarand mai tarziu ca o facuse ""pentru a lua din mana manistilor"" arma nationalismului.
Din paginile Scanteii, candidatii comunisti apar ca grupul monolit al ""conducatorilor incercati"" care-si jertfisera tineretea pentru binele poporului. Certurile dintre ei in competitia pentru primele locuri n-au razbatut, in acele vremuri, in exteriorul cercului lor. Cititorii ""Scanteii"" n-aveau cum banui suferinta orgoliosului Patrascanu trimis sa candideze intr-un oras neinsemnat precum Aradul, ministrul Justitiei dorindu-se deputat de Ploiesti (""oras cu mai bogate traditii revolutionare""). Ori ""neprincipiala"" sfada dintre ""iubitii fii ai poporului"" Ana Pauker si Dej pentru primul loc din listele electorale ale Capitalei.