Strict protejata - Dunarea se varsa la Padurea Neagra

Izvorata din Muntii Padurea Neagra din Germania, Dunarea se varsa in mare tot langa o Padure Neagra. E titulatura tradusa din turceste a Caraormanului, codru care, alaturi de Letea, este cea mai nordica padure de tip tropical a lumii.


Cand apele Marii Negre
s-au retras cu milenii in urma, au lasat in loc un taram nisipos, nefertil si cocosat de multe dune. Mult mai tarziu, oamenii aveau sa-l boteze grindul Caraorman. Solul arid, vanturile puternice si ploile rare si marunte au facut regiunea si mai neprimitoare. Teribila lupta de supravietuire s-a dat aici pe cand valurile marii abia se retrasesera inspumate catre Soare-Apune. In rasaritul Deltei temuta batalie s-a dat intre arbori si arbusti. Crescand cu minimum de apa, au prins a se impunge unul pe altul pentru a ajunge mai repede la lumina si a le taia calea ""vrajmasilor"". Acestia nu s-au lasat si-au contraatacat la temelie, incovoindu-se imprejurul ""dusmanilor"" si sufocandu-i. Secole mai tarziu, uriasii zac inerti, infofoliti in liane si sugrumati fiecare de coroana celuilalt. Decorul se redeseneaza la fiecare 150 de metri intr-un peisaj ingemanat. Padurea Caraorman este astazi una din cele 18 zone strict protejate din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. De jur-imprejur, intr-un cerc cu raza de sase
kilometri, se afla o zona-tampon in care de asemenea multe activitati economice sunt ingradite.
TRACTORUL. Nu poate intra oricine, e nevoie de un permis special si de ghid - musai agent ecolog. In plus, pentru un neinitiat, drumul pare ca te duce realmente la capatul lumii. Vaporul care coboara spre Crisan trebuie sa faca dreapta inainte de sat si sa intre pe canalul Crisan-Caraorman. Inca o excursie de 10 de minute si ai ajuns in Caraorman, localitatea cu doua scoli si un fost centru de exploatare a nisipului. Daca n-a plouat in ultima luna, ultima bucata de drum se poate face si pe jos, fiind in fapt cativa kilometri pe o poteca de nisip. Primavara si la inceputul verii, tractorul este vedeta. Mai departe, e nevoie de un tractor cu remorca si de o cale de inca 20-30 de minute pana la intrare. Padurea se intinde pe 2.250 de hectare si cuprinde cele mai dezvoltate si reprezentative dune denudate din Delta, indeosebi in partea sudica a grindului. Grindurile nisipoase, cele mai inalte din Delta - au aproximativ 7 metri - , ofera conditii de viata pentru mai multe tipuri de plante. Bazele dunelor sunt acoperite cu pipirig, rachitan, in timp ce pe pante creste rogoz de nisip sau secara salbatica. Varfurile dunelor sunt acoperite cu specii rezistente la seceta precum paiusul de nisip, carcelul si salcia taratoare. In depresiunile dintre dune cresc uriasii: stejari, ulmi, plopi, frasini. Aceste relicve ale padurilor mediteraneene de altadata au un aspect exotic datorita prezentei plantelor agatatoare: curpen, hamei, vita salbatica, dar si liane mediteraneene. Nucleul valoros, in suprafata de circa 700 de hectare, cuprinde arbori de lunca: plopi, frasini si stejari, si subarboret: zalog, Salix, Tamarix etc. Extremitatea sudica a padurii pastreaza exemplare monumentale de stejari, cu diametre intre 4,20 si 4,70 m.
FENOMEN. Pana in urma cu jumatate de secol, dunele de nisip erau golase, iar savantii vremii scriau in tratatele lor ciudatenia desertului cu mii de oaze de la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Un fenomen ciudat a aparut insa in ultima jumatate de secol. Aparent inexplicabil, dunele s-au umplut de vegetatie in cateva zeci de ani, astfel ca astazi aproape ca nu mai e spatiu care sa fi ramas neacoperit de plante. Specialistii inca se contrazic pentru motivele adevarate care au creat fenomenul, iar cei mai dezamagiti de infatisarea de azi a padurii sunt unii dintre turisti. Acestia vin cu miile in fiecare an, insa numarul lor este incomparabil mai mic fata de potentialul padurii. Si asta, pentru ca informatiile sunt foarte putine, puncte de informare exista si nu prea, iar oamenii aud de acest in principal de la cei care au mai fost.

---

Despre autor: