Super-meci! Cartonase rosii,
autogol si, cel mai important lucru, sange!!! Nu-mi imaginam ca SUA - Italia se va dovedi atat de memorabil.
Italienii vad ca nu au foarte multi prieteni la campionatul asta. Dar si cu americanii e greu sa tii, cel putin asa mi se pare mie, care, dupa ce ca sunt obligata sa ma uit la trei meciuri pe zi fara sa ma omor dupa fenomen, am si idei preconcepute. Adica nu pot tine la fotbal cu o tara unde oamenii ii spun fotbal unei chestii, care se joaca mai mult cu mana, si care au in dictionar un cu totul si cu totul alt cuvant pentru ce au venit sa joace aici. Oricum, dincolo de orice dubiu, fotbalul e treaba barbateasca. Intens barbateasca. M-am convins de asta cand am vazut cum siroia sangele pe fata americanului care tocmai isi luase un mare cot in figura de la unul dintre italieni. Nu e de joaca! Ce fac baietii de la fotbal, cu mainile goale, e vitejie curata. E autentic. Cand vezi sangele curgand, te umpli de respect, iar cand ranitul se intoarce pe teren, desi are trei copci si cinci plasturi, realizezi brusc ce mic si neinsemnat esti pe pamant.
Am citit a doua zi dupa meci ca este considerat cel mai frumos joc de pana acum. Eu l-am vazut numai cu niste fete, iar discutiile au fost foarte libere. Pana atunci fuseseram rezervate, mai ales ca ni se citise cu voce tare care sunt prevederile intrate in vigoare in Arabia Saudita privind relatiile de cuplu in timpul Campionatului Mondial. Alea care reglementau ca femeile nu au voie sa treaca prin fata televizorului in timpul unui meci, pierderea de catre consort a unei faze importante fiind un solid motiv de divort, femeile nu au voie sa comenteze sau sa discute chestii legate de meci... in fine, prevederi sanatoase. Ramase singure
(regulamentul saudit nu prevedea o astfel de situatie), ne-am mai dat cu parerea si am zis noi ca SUA - Italia a avut mai toate elementele antifotbal de care stim noi:
cartonase rosii, autogol, goluri anulate, ofsaiduri multe si, repet, sange.