"Viata intr-o orchestra este ceva delicat. In fond, ce este o orchestra? Este un grup de aproximativ 100 de persoane, care se pot intreba de ce nu sunt ele in fata, in locul dirijorului". Definitia ii apartine maestrului Laurent Petitgirard. Cam asta
"Viata intr-o orchestra este ceva delicat. In fond, ce este o orchestra? Este un grup de aproximativ 100 de persoane, care se pot intreba de ce nu sunt ele in fata, in locul dirijorului". Definitia ii apartine maestrului Laurent Petitgirard. Cam asta este si in politica, numai ca la noi, orchestra este inlocuita de un cvartet. Un cvartet de coarde.
Cvartetul de coarde este alcatuit din 2 viori, o viola si un contrabas (violoncel). Nu e greu sa identificam cele 2 viori de pe scena guvernarii romanesti. Sunt primadonele, cele care au castigat alegerile, care, desi cantau pe acelasi ton, au ajuns sa interpreteze partituri diferite. Pe post de viola am putea sa ii punem pe reprezentantii alesi ai maghiarilor, iar pe post de contrabas ar putea fi pus partidul contra, care atunci cand viorile canta despre un TVA de 19%, interpreteaza o sonata despre TVA de 9%. Sau falseaza pe partitura "sa se ia de la aia care au, ca sa se dea la cei care nu au". Adica, in spirit patriotic, instiga la haiducie. Asta dupa ce a fost de acord cu haiducia pe invers, interpretata de viori, si anume suita cotei unice, care a avut ca efect exact sa dea mult celor putini si sa ia cate putin de la multi, dar de multe ori. Intr-o societate democratica, fiecare persoana are dreptul la un singur vot. In cazul scrutinului electoral, avem o societate democratica. Dar, ce se intampla cu rezultatul votului? Rezultatul merge in piata, unde oamenii voteaza din nou. Dar, de data aceasta, "voteaza" cu banii lor, asa ca, daca dispun de mai multi bani, dispun si de mai multe voturi. Asa ca rezultatul votului nu mai reprezinta vointa celor multi, care au votat electoral, ci dorinta celor care sunt mai dornici sa plateasca, si care au capacitatea sa plateasca. Cine se afla in antiteza? Tocmai majoritatea, care a votat electoral si care a provocat aceasta situatie.
Daca intr-o orchestra este de inteles ca fiecare din cele aproximativ 100 de persoane sa se vrea in locul dirijorului, mai greu de inteles este cand fiecare coarda din cvartet vrea sa fie vioara intai. Pentru ca, in acest caz, aria interpretata este total ratata.
Sigur, sloganul aruncat dupa formarea cvartetului a fost ca norocosul castigator al concertului va fi publicul. Publicul roman. A fost asa? Pai nu prea.
Haideti sa vorbim despre aria taxelor interpretata de cvartet. La inceput a fost cota unica. Este recunoscut faptul ca introducerea cotei unice a dat senzatia de bunastare. Bunastare pe datorie. Traiesc beneficiarii cotei unice mai bine? Cu siguranta, raspunsul este da pentru putinii beneficiari de mari beneficii. Ar putea sa fie raspunsul afirmativ si pentru ceilalti, cu mentiunea ca oamenii care au castigat putin la salariu de pe urma cotei unice ar putea trai mai bine cu o singura conditie: pe datorie. Cumparandu-si bunastarea actuala prin indatorarea prezentului si viitorului. Pe credit. De altfel, datele bancii nationale arata, la fiecare analiza, ca imprumutarea populatiei a crescut excesiv de mult. Asa vin bani multi pe piata. Bani care merg nu in investitii, ci in consum. Consum care duce la inflatie, adica la majorari de preturi. Iar preturile mai mari conduc, in final, spre o inrautatire a nivelului de trai si spre descrestere economica. Va veni o vreme cand majorarea brusca a salariilor, prin cota unica, nemotivata de o crestere a productivitatii, se va intoarce impotriva economiei. Va veni o vreme cand stabilirea superficiala si populista a nivelului de cota unica de 16 la suta se va fi dovedit eronata. De fapt, cred ca aceasta factura a venit deja la plata. Deja, oricat de mult ar fi crescut incasarile din TVA, ca urmare a cresterii consumului, efectele asupra bugetului se simt. Procentul de venituri in PIB a ramas in 2005 la fel ca si in 2004, si, probabil, cum va fi si in 2006. Asta inseamna anticiparea stagnarii economice. Si stagnarea este primul pas spre descrestere. Pentru ca, daca nu sunt mai multe venituri, nu exista bani de investitii. Or, daca nu exista bani de investitii, atunci te imprumuti. Cand se imprumuta persoana fizica, se numeste credit, cand statul nu are ce pune in loc pentru ca a cheltuit prea mult, sau a incasat prea putin, se numeste deficit. Iar anul 2006 pornise cu o prognoza de deficit de 0,5 % din PIB. Dupa numai 4 luni, rectificarea bugetara a dus deficitul la 0,9%. Aproape dublu. Iar, saptamana viitoare, datoria creste si mai mult. Va fi o noua rectificare - ceea ce inseamna a treia corectare a bugetului in numai 6 luni (considerand proiectul de buget de stat ca prima forma). Iar aceasta rectificare va majora deficitul, cu mai mult de 1 miliard de euro, urcandu-l spre 2% din PIB. Adica, daca nu mai avem bani, pentru ca am pierdut prin cota unica, vom cheltui pe datorie. Vom vedea daca cvartetul de coarde va fi de acord cu rectificarea bugetara. Probabil ca da. In spiritul celei mai celebre opere interpretate de cvartet. Si anume: "Sa traiti bine! Sa aveti noroc chior!".


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.