"Am colaborat cu Securitatea asa cum au colaborat milioane de romani. Nu exista roman care, lucrand la stat, si toti am lucrat la stat, sa nu fi colaborat, intr-un fel sau altul, cu Securitatea". Asa a spus, la sfarsitul saptamanii trecute d-l Voicul
"Am colaborat cu Securitatea asa cum au colaborat milioane de romani. Nu exista roman care, lucrand la stat, si toti am lucrat la stat, sa nu fi colaborat, intr-un fel sau altul, cu Securitatea". Asa a spus, la sfarsitul saptamanii trecute d-l Voiculescu, iar fraza, dupa cum s-a vazut, a facut multa "lume buna" sa sara, revoltata, in sus. Desigur, nu putem compara genul de "legaturi" pe care le avea Securitatea cu cei in care avea incredere (cei care reprezentau, asemeni d-lui profesor, si nu numai, Romania in strainatate), cu raporturile aceleiasi institutii cu cei aspru supravegheati, care nu aveau nici dreptul la pasaport. Si, ca sa fiu inteles bine, adica in sensul ca nu intentionez sa jignesc pe cineva, as indrazni sa fac apel la aducere-aminte. Mai presis, sa fac recurs la "chestia aceea care de obicei se uita", adica la memorie. Mai intai ar trebui sa ne amintim ca am avut foarte putini disidenti adevarati. Si asta fiindca acea categorie care trebuia sa "produca" disidenta si sa coaguleze forte care ar fi putut lupta cu regimul comunist, nu facea altceva, decat sa "reziste prin cultura". Iar cand oboseau de atata rezistenta isi luau pasapoartele si dadeau o tura pe la Paris, sa se intalneasca cu adevaratii disidenti la cenaclul d-lui Mamaliga. Iar cei care nu primeau pasapoarte faceau altfel de rezistenta prin cultura, tragand sfori si practicand un pupincurism desantat pentru aparitia unui volum, ori pentru un post caldicel in redactia vreunei reviste literare. Poate ar fi bine sa ne amintim cu cata caldura preotii ortodocsi se rugau pe atunci, la fiecare slujba de Duminica, pentru conducatorii tarii, sau, mai bine ne-am intreba de ce se opune Biserica Ortodoxa Romana ca preotii turnatori sa fie deconspirati? Sau, putem foarte bine sa ne amintim de atmosfera de dinainte de Decembrie 1989. De "linistea" unanima din tara, de cozile la care oamenii, in marea lor majoritate se asezau cuminti, cu scaunele si carti de citit, fara nici o umbra de protest, de mizeria de zi cu zi, pe care acest popor o traia fara cracneala. Circula o "gluma serioasa" in timpurile acelea cenusii, pe care se pare ca am uitat-o: se spunea ca unde se aduna trei oameni la un loc, unul din ei e turnator. Sa fi fost aceasta doar exprimarea caracterului glumet al poporului roman? Cei care am trait timpurile acelea stim ca gluma cu pricina nu facea decat sa exprime un adevar trist, pe care azi, intreaga societate face eforturi sa-l cocoloseasca, sa-l faca uitat. Acela de a ne aminti ca in cea mai mare parte a lui, poporul nostru a facut posibila una din cele mai infernale forme ale comunismului. Atitudinea lui, de maxima supunere, nu a facut altceva decat sa demonstreze ca nu se poate cauta un vinovat anume pentru imensul rau pe care acest popor si l-a facut siesi. Forma acuta de tribalism pe care inca n-am fost in stare s-o depasim pare a fi motivul din care ne-am comportat in felul acesta atat in comunism, cat si acum, cand parem a fi cu un picior in Europa. Interesele noastre par a nu merge mai departe de familie: atunci era important ca frigiderele familiei sau ale prietenilor sa fie pline, sau sa fie sunati si anuntati ca s-au "bagat" adidasi de porc la alimentara, iar acum e important ca aceiasi sa aiba un serviciu bun, sa castige bine. Am schimbat doar goana dupa mancare din timpul lui Ceausescu, cu goana dupa profit din "vremea Europei". In rest avem aceiasi intelectuali talentati sau, uneori chiar geniali, doar ca unii au devenit mai cunoscuti. Avem aceiasi preoti, avem aceleasi "marimi" bisericesti care ocupa cu nesimtire aceleasi scaune. Avem acelasi soi de politicieni care, cu siguranta ca, daca mai eram si acum sub Ceausescu, ar fi devenit cadre de nadejde ale Partidului Comunist Roman. Doar existenta lui Decembrie 1989 a facut ca P.C.R. sa se imparta in mai multe "sectiuni" cu nume "frumoase", ca in lumea civilizata. Poate ca nicaieri in lume nu par mai adevarate vorbele lui Ortega y Gaset, care spunea ca a fi de dreapta sau de stanga nu este altceva decat o aceeasi forma de imbecilitate... Poate ca pare o exagerare, dar dupa cate cunosc acest popor (din care fac si eu parte!), atitudinea lui in toti anii negri ai comunismului nu a fost altceva decat o forma extrem de rusinoasa de colaborationism. Fapt pe care nici acum nu avem curajul sa ni-l asumam si caruia ii datoram, in cea mai mare masura felul in care aratam in momentul de fata. Tocmai de aceea sunt tentat sa cred ca d-l Dan Voiculescu (care nu e cu nimic mai prejos decat marea majoritate a "politicienilor" din Romania) este mai vinovat in fata boborului pentru ca s-a imbogatit dand iama in conturile lui Ceausescu, si nu pentru ca ar fi fost general de Securitate, tot asa cum guru Bivolaru a reusit sa atraga condamnarea poporului, nu ca ar fi facut trafic de persoane sau de materiale pornografice, ci, mai degraba ca se bucucura de favorurile sexuale ale tinerelor sec-tante".
Despre autor:
