Adevaratul debriefing

Abia la un an de la eliberare, Ovidiu Ohanesian se supune la primul adevarat debriefing. Echipa de procurori si psihologi care i-a audiat pe cei trei ostatici romåni la vila fostului ministru de interne Draghici a tratat cu indiferenta elemente importante din dosar

Desi in rechizitoriu se spune ca cei trei au fost interogati de un irakian a carui identitate nu a fost specificata, doi dintre jurnalistii romåni l-au identificat in persoana lui Omar Al-Salmani. Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci l-au recunoscut pe acesta iin primul set foto prezentat de serviciile speciale

Ohanesian isi aminteste ca s-au facut mai multe inregistrari video decåt cele prezentate pe Al-Jazeera si posturile de televiziune romånesti. De exemplu, iinaintea celebrei casete video in care apar carpetele chinezesti, doi dintre rapitori, avånd fetele mascate, au citit un mesaj

In prima locatie in care au fost tinuti ostaticii s-a facut inca un set de fotografii, pe långa cele difuzate la 1 aprilie 2005 de Reuters, care nu au fost difuzate niciodata. La fiecare filmare, se trageau mai multe duble, ostaticii fiind asez ati iin mod diferit. Si rapitorii erau nevoiti sa-si repete rolurile

„The Times“ a publicat un articol din care reiese ca mai multe tari, printre care si Romånia, au platit bani pentru ostatici. Aceasta informatie vine in completarea dezvaluirilor noastre, din care reiese ca Abu Sahar a folosit fundamentalismul islamic ca o acoperire pentru negotul cu ostatici

Pe 27 martie 2005, imediat dupa rapire, ziaristii romani si insotitorul lor au fost dusi intr-o cladire de birouri din Bagdad. Tot aici au fost tinuti in cursul aceluiasi an mai multi ostatici. In aceasta locatie au fost facute celebra filmare cu peretii acoperiti de carpete chinezesti si fotografiile difuzate de agentia Reuters, fotografii din care lipsea Mohammad Munaf. Ovidiu Ohanesian isi aminteste foarte multe lucruri interesante despre aceasta locatie. Astazi, subiectul central sunt interogatoriile la care teroristii i-au supus pe ostatici imediat dupa rapire. Pana acum, informatiile lui Ohanesian ne-au ajutat sa intelegem ca Abu Sahar, „Asociatul“ celor care au organizat rapirea din Romania, folosea fundamentalismul islamic doar ca o acoperire a negotului cu ostatici. Informatii asemanatoare au fost confirmate si de prestigioasa publicatie „Time“.

Contrazicerea rechizitoriului

- In rechizitoriu se spune ca primul interogatoriu, la prima locatie, unde ati fost dusi dupa rapire, a fost condus de o persoana imbracata in vesmant traditional irakian, fara a fi nominalizata. Tu insa sustii ca l-ai recunoscut pe Omar Al Salmani dupa pozele aduse in Romania de procurori si serviciile secrete. Care crezi ca e explicatia?
- Nu am nici o explicatie. Eu le-am spus lor despre cine este vorba si cine ne-a interogat si ce anume l-a interesat, dar nu stiu de ce nu l-au nominalizat in rechizitoriu.
- Cum a decurs acest interogatoriu? A venit el in camera in care erati, ati fost voi scosi in alta camera?
- Am fost scosi dimineata si dusi toti trei jurnalistii romani in camera garzilor. Ne-au pus acolo intr-un colt langa usa si am asteptat.
- Cum s-a prezentat acesta?
- Nu s-a prezentat.
- Cum arata?
- Exact ca in poza... Era imbracat intr-o camasa de vara, tip indian, si pantalon. Nu avea arma.
- Ceva pe cap?
- Nimic. Avea fata descoperita, statea intr-o pozitie lotus si avea pasapoartele, actele noastre in mana. Nu-mi aduc aminte de alte acte, dar de pasapoarte imi aduc aminte sigur.
- Care a fost prima intrebare?
- Cred ca ne-a intrebat cum ne cheama sau cum ne numim. Exact ca la oricare interogatoriu. Sau a vrut sa dea senzatia de interogatoriu. Ei nu-i spuneau interogatoriu. In mod special, ii spuneau interviu in loc de interogatoriu. Era foarte important lucrul asta pentru ei.
- Cat a durat pentru fiecare?
- Pentru fiecare nu stiu, dar pentru mine a durat cel mai mult pentru ca i-au surprins vizele alea din pasaport si faptul ca eram probabil putin mai solid, mai bine proportionat, nu-mi dau seama, ca se uitau la bratele mele incontinuu. Aveau o problema cu mine. Ce sporturi fac, daca sunt de la servicii, daca sunt de la armata, daca am facut armata sau nu, daca stiu sa trag cu arma. Lucruri de genul asta, mai deosebite.

'Stateam in genunchi>>
- Pe ce mergeau intrebarile?
- In general, voiau sa stie despre locurile unde am muncit, unde am lucrat sau lucram in momentul ala. Pe mine m-au intrebat si de Kuweit. Ce am facut in Kuweit sau in Rusia, ca ei au crezut ca e vorba de o viza ruseasca in pasaportul meu, nu de Ucraina. Si voiau sa stie ce pozitie ocupa pe piata ziarele si televiziunile la care lucram, era important pentru ei lucrul asta, persoane de contact cu care sa negocieze pentru noi, situatia familiei, cat de bogati sau saraci suntem, daca avem sau nu demnitari in familie. Ii interesa la un moment dat cine conduce tara si care dintre cei care conduce tara e mai puternic, prim-ministrul sau presedintele. Parea individul a nu sti care e diferenta dintre un prim-ministru si un presedinte. Au vrut si numere de contact de la ziar sau de la televiziune.
- Tu ce ai raspuns la intrebarile astea? Cum ai caracterizat ziarul unde lucrai? Ai spus ca e important, neimportant?
- Era greu sa spun chestia asta pentru ca mi-am dat seama la un moment dat ca ei pun intrebari incrucisate, ne intreaba despre cealalta publicatie.
- De ce spui „ei“?
- El de fapt ne intreba, dar probabil ca toti erau interesati de lucrurile astea, ca o trupa de soc.
- Cati oameni mai erau in camera?
- E posibil sa mai fi fost cel putin unul dintre ei inarmat, unul dintre gardieni sau...
- Tu erai cu fata la perete?
- Nu. Stateam jos in genunchi. Toti stateam in genunchi, in afara de el, care statea in pozitie de lotus.
- Cum i se adresau ceilalti?
- Nu-mi aduc aminte, dar in nici un caz... Nu puteam sa stiu cum i se adresau, pentru ca, in general, veneau si ii sopteau la ureche ceva, nu strigau.
- A rezultat ca ar fi seful rapitorilor?
- Nu.
- S-a prezentat ca fiind unul dintre lideri?
- Nici atat.
- Parea ca intrebarile sunt ale lui?
- Nu. Nu le punea de pe o hartie, dar nici nu pareau sa fie ale lui intrebarile.
- Decurgea o alta intrebare din raspunsul tau?
- Nu. Venea pur si simplu urmatoarea intrebare.
- Parea ca a mai facut interogatorii?
- Nu parea un specialist in interogatoriu, dar parea ca vrea sa fie mai periculos decat altii prin faptul ca, vezi Doamne, rumega raspunsul tau si nu avea asa mare incredere in ceea ce spui.

Eliberarea Irakului
- Era prima persoana care va interoga?
- A fost prima.
- Dar in seara de 28?
- Nu ne-au intrebat mare lucru, ne-au luat lucrurile si ne-au intrebat daca mai avem ceva prin buzunare, eventual daca vrem ceva, la toaleta. Mai bagau capul pe usa diversi, erau mai multi acolo care participasera la rapire, si bagau capul pe usa si se uitau la noi ca la niste maimute de parca nu mai vazusera pana acum rapiti.
- Raspunsurile si le nota?
- Si-a notat ceva pe un carnetel, dar nu puteai sa stii ce anume. Erau cateva cuvinte si erau in limba araba, dar foarte putine. Parea mai mult asa o chestiune de efect, sa aiba efect asupra noastra, ceva psihologic. Sa ne arate noua ce grupare importanta ne-a rapit si cat de priceputa este.
- Pareau ca stiu multe date despre noi, din intrebari?
- Nu, pareau neincrezatori, asta voiau sa transmita. Sa transmita teama si sa ne transmita mesajul asta: sa nu mintiti ca avem cum verifica. De la inceput ne-au spus ca daca suntem curati nu ne vor face nimic si ne vor elibera. Asa spuneau ei „curati“, nu spuneau ce anume inseamna asta. Banuiesc ca daca nu minteai, daca nu erai colaborator cu americanii... aveau o problema cu americanii.
- A lasat sa se inteleaga ca ar milita pentru ceva, ca lupta pentru libertatea Irakului?
- Da, acesta a fost un punct foarte important, pentru ca la un moment dat
ne-au tras de urechi ca noi astia din Vest, cei care au intrat in Irak si mai toate tarile, asa zis civilizate, nu scriu ca acolo s-a petrecut o invazie, ca nu avea dreptul sa intre in tara, cat de multi americani mor in fiecare zi. Nu face nimeni public acest lucru si ca ei sunt dispusi sa ne dea noua casete si fotografii care sa ne demonstreze cat de multi americani mor in Irak.

O filmare nedifuzata
- Dupa interogatoriul, acesta s-a anuntat la Al-Jazeera ca Romania stie ca sunteti rapiti. A urmat un episod pe care tu l-ai descris deja la noi. A aparut alta persoana la aceste interviuri dupa acest anunt? Vorbesc tot despre ziua de 29, dar spre seara.
- Stau prost cu cronologia. Nu stiu daca anuntul acesta cu Basescu, in care presedintele anunta ca stie ca am fost rapiti, a fost pe 28 seara sau pe 29...
- Pe 29 dimineata.
- Nu mai tin minte. Noi am fost anuntati intr-o seara.
- Pana cand ati vazut acel anunt, se facuse vreo filmare cu voi?
- Nu.
- Noi in Romania stim de o singura filmare facuta in prima locatie. Este vorba de cea facuta cu camera de la Prima TV, in care Marie-Jeanne spune: Am aflat ca s-a cerut ceva pentru libertatea noastra... Este adevarat?

---

Despre autor: