Jesús Pardo (n. Santander, 1927) pentru noi nu este doar un scriitor, traducator si jurnalist, este un prieten vechi al culturii romane si al Romaniei. In 1952 a absolvit Scoala Oficiala de Jurnalism de la Madrid. Timp de douazeci de ani a fost corespondent al ziarelor Pueblo si Madrid la Londra, precum si al Agentiei "Efe" la Geneva si Copenhaga. Corespondent, de asemenea, al acestor medii de comunicare, precum si al revistei Cambio 16 in Europa, Uniunea Sovietica, Statele Unite, America Centrala, Orientul Apropiat si Africa. In prezent colaboreaza la sectia de cultura Agentiei "Efe" de la Madrid. In 1980 a debutat ca scriitor cu romanul Ahora es preciso morir (Acum trebuie sa mori). De atunci, a publicat mai mult de douazeci de titluri (poezie, roman, eseu, science fiction, jurnal de calatorie) intre care merita subliniata tetralogia autobiografica. A scris doua volume despre Romania: Conversatii cu Transilvania (Ed. Taurus, Madrid, 1988) si Bucuresti (Ed. Destino, Barcelona, 1991). Ca traducator, cunoscator a peste douazeci de limbi straine, se remarca traducerile sale din literaturile nordice daneza, suedeza si norvegiana. Printre traducerile sale (peste 200 de titluri din cincisprezece limbi) se numara "Eseuri complete" ale lui Karen Blixen, "Poezia completa" a lui Visen, "Jurnalul unui seducator" a lui Kierkegaard. In 1994 i s-a decernat Premiul National de Traducere de catre Ministrul de Cultura al Finlandei. A colaborat in antologii literare spaniole, a tinut conferinte de literatura spaniola si universala la Madrid, Bucuresti, Roma, Budapesta, Bucuresti, Viena, Londra, Beijing, Tripoli, Moscova, Venetia si Helsinki.

- Vocatia de scriitor a fost "franata" sau obstructionata de vocatia dvs. jurnalistica?
- Din contra, m-a favorizat, pentru am deprins sa scriu cu exactitate si concizie si mai ales fara multa vorbarie.

- Ati abordat majoritatea domeniilor din literatura (poezie, roman, eseu, science fiction, jurnal de calatorie). De care dintre ele va simtiti mai apropiat afectiv?
- Fara indoiala, romanul realist, care, pentru mine, este piatra de temelie a narativei europene moderne.

- In decursul lungii dvs. cariere de scriitor si jurnalist, ati fost prieten cu mari scriitori, atat din Spania, cat si din lumea intreaga. Care sunt prietenii cu care gandirea si afectele dvs. au rezonat cel mai mult?
- Scriitorii cu care m-am identificat cel mai bine sunt cei englezi, pe care de altfel, i-am cunoscut in cei mai bine de douazeci de ani petrecuti in Anglia (de la varsta de 24 pina la 45 de ani am locuit acolo), si cel mai bine comunic atunci cand impartasesc o viziune asupra lumii asemanatoare cu cea engleza.

- Ce oameni din cultura milenara a Spaniei se regasesc in opera dvs.?
- Scriitorii pe care-i regasiti in opera mea sunt Pio Baroja, Benito Perez Galdos si Clarin. Ei, chiar mai mult decat Cervantes.

- Ati "vagabondat" prin lume si cunoasteti multe limbi straine. Ce anume v-a determinat sa traduceti atat de multe opere straine in limba spaniola? "Meseria" de traducator si timpul dedicat traducerilor au afectat proiectele literare?
- Am tradus aproape 300 de titluri din 15 limbi, din considerente mai curand economice. Acest lucru m-a facut sa pierd din timpul alocat scrisului in sine. Acum, cand imi mai ramane destul de putin de trait, am renuntat la traducere.

Citeste si:

- Daca ar fi sa traduceti acum un mare scriitor roman in spaniola, catre ce nume v-ati indrepta si de ce?
- As alege Scrinul Negru de Calinescu. Il consider un mare roman (dincolo de cele citeva mici defecte mai curand de ordin politic decat de ordin literar) si Saptamana Nebunilor (in ciuda controversatului sau autor).

- Stramosul simbolic al tuturor romanelor este imparatul Traian, un hispanic al imperiului. Credeti ca dincolo de mitologia istorica exista o legatura invizibila intre poporul spaniol si poporul roman?
- Fara indoiala ca exista o legatura foarte profunda. Portugalia, Italia, Grecia, Romania si Spania sunt singurele care raman de pe urma imperiului roman. Toate aceste tari au mostenit "in curia" si "tesidia" care caracterizau decandenta romana si coruptia endemica a Imperiului, ceea ce, uneori ne face sa vedem ca dezgustatoare clasele noastre politice. Poate ca in Romania a mai ramas si o amprenta puternica de despotism accentuata de mostenirea bizantina si turca...

- Unde va place sa traiti in Romania? In munti, in coline, in paduri, in campie, in ce oras? Ce inseamna pentru dvs., de pilda, Transilvania?
- Mi-ar placea sa traiesc intr-un sat din Transilvania in care sa existe maghiarofoni si latinofoni (ambii romani) si acest sat sa se afle, daca se poate, cat mai aproape de Cluj Napoca.

- In 2001 ati publicat Memories de memorias, la Barcelona, la editura Anagrama. Se sustine de o parte a "criticii mondiale", ca numeroase culturi nationale ale Europei risca sa-si piarda cel putin partial memoria. Ce parere aveti despre pierderea memoriei culturale?
- Eu cred ca memoria colectiva a unei culturi nationale este foarte rezistenta si are un nucleu dur. Imi inchipui ca in viitoarea Europa Unita, limbile nationale vor redeveni ceea ce au fost in Evul Mediu, respectiv dialecte locale ale unei Europe a carei limba culta va fi cel mai probabil engleza. Pe de alta parte, ca numar de vorbitori, spaniola este un doilea "weltsprachen" in lume iar memoria colectiva exprimata in spaniola se va pastra vie in America Hispanica.

- Credeti ca memoria istorica a Spaniei si spaniolilor este inca un factor ordonator/sau dinamizator al noilor experiente culturale si artistice?
- Cred ca marea majoritate a spaniolilor, masa spaniolilor in totalitatea ei, este pe zi ce trece mai indiferenta fata de ceea ce se considera a fi memoria istorica si isi concentreaza interesul asupra valorilor materiale, asupra noii prosperitati economice. Este un fel de "revolta a maselor" in sensul lui Ortega y Gasset, mai periculoasa pentru ca nu este violenta, expresia ei cea mai alarmanta fiind o importanta cultura a loisir-ului.