Politica externa si dezbaterea publica

"consistenta intelectuala" (nr. 841, p.3). Adrian Miroiu vorbeste in acelasi spirit (Revista 22, nr. 846, p. 11). Sever Voinescu, in Dilema Veche, reclama trecerea de la "castigarea increderii" la "culegerea dividendelor", incetarea "micii slugarnicii" in relatia cu SUA (nr. 117, p. 5). Acestea nu sunt voci singulare. Dorina Nastase, cu aparitii in Revista 22 si Dilema Veche, este reprezentanta de frunte a noii generatii de experti in materie de securitate.
Pentru o dezbatere matura a politicii externe si de securitate am pledat in Dilema, 22-28 noiembrie 2002, in Jurnalul National, 5 mai 2004. In larga masura, o asemenea dezbatere a fost obturata de retorica simplificatoare a "integrarii in structurile euroatlantice". S-a discutat putin, in mod analitic, despre noul NATO, controversele privind misiuni si resurse dupa 1989, noi pericole si riscuri asimetrice, cum se poate lupta eficace contra terorismului etc. S-a discutat putin despre forte centrifuge in Uniune, gestionarea dificila a unei organizatii tot mai vaste si complexe ce se confrunta cu o mare problema demografica, criza sistemelor asistentiale, presiunile globalizarii; despre ascensiunea economica a Chinei, Indiei si situatia pe pietele produselor de baza (in special energia) etc.
Parteneriatele strategice au devenit o forma predilecta de organizare a relatiilor externe ale Romaniei cu SUA si unele tari din Uniune, dar nu a fost clar ce inseamna ele in afara de ralierea cvasiautomata la actiuni/aliniamente solicitate de unii parteneri.
Imbratisarea pozitiilor SUA a fost motivata, mai mult sau mai putin explicit, prin "unipolaritatea" lumii contemporane, nevoia de a fi de partea buna a istoriei, credinta ca acest parteneriat strategic ne va garanta securitatea fata de orice amenintari (inclusiv integritatea teritoriala), inexistenta unei politici de securitate comune a UE. A intervenit si aroganta unor politicieni romani ca politica externa este un fief special. Acceptarea punctului de vedere al Washingtonului privind Curtea Penala Internationala si alte decizii similare ne-au singularizat fata de tari vecine ce au relatii nu mai putin bune cu partenerul strategic american. Oricare ar fi motivatiile enumerate mai sus, trebuie subliniat ca liantul profund al aliantei cu SUA, cu tarile care practica "democratia liberala" (termen propus de Fareed Zakaria), sunt valorile morale si politice pe care le impartaseste majoritatea cetatenilor in mod deschis, acum (dupa caderea comunismului), in Europa Centrala si de Rasarit.
Judecarea forjarii diplomatiei in doi timpi, unul care precede intrarea in NATO si UE si altul postaderare, are insa capcane. Este ca si cum unele ar fi fost linii ale dezbaterii inainte si altele sunt dupa aderare, ca si cum nu am avea interese nationale statornice; este ca si cum servitutea fata de Washington s-ar justifica inainte...

---

Despre autor: