Dupa ce mi-am cumparat casa, primul lucru pe care l-am facut, inainte de orice, a fost sa merg la registrul de carte funciara pentru a-mi inscrie dreptul de proprietate asupra acesteia, indeplinind astfel una din conditiile prevazute de lege pentru u
Dupa ce mi-am cumparat casa, primul lucru pe care l-am facut, inainte de orice, a fost sa merg la registrul de carte funciara pentru a-mi inscrie dreptul de proprietate asupra acesteia, indeplinind astfel una din conditiile prevazute de lege pentru un asemenea act: formalitatile privind opozabilitatea fata de terti. Apoi, chiar inainte de a ma muta, m-am asigurat ca sistemul de protectie al casei (incuietori, camere de supraveghere etc) este functional si eficient.

Care este semnificatia acestor actiuni?
Inscrierea facuta in registrul de carte funciara, dincolo de obligativitatea ei impusa de lege in materia dreptului de proprietate imobiliara, imi da posibilitatea sa cer tertilor sa-mi respecte dreptul. Unul din scopurile unei astfel de inregistrari este acela de a ma apara pe mine, in calitate de proprietar, impotriva unor acte juridice ulterioare, care ar reclama aceleasi drepturi cu privire la acelasi bun.
Incuietorile insa, mai mult sau mai putin sofisticate, ma ajuta in fiecare zi sa-mi apar casa, adica bunul care imi apartine. Dar daca mi-am inscris in registru dreptul asupra casei, de ce trebuie sa mai cheltuiesc timp si bani cu sistemul de protectie al acesteia? Un posibil raspuns ar fi: pentru ca Serviciul de carte funciara nu este Serviciu de paza si protectie. Una este inscrierea unui drept, obligatorie sau nu, intr-un registru, alta este protectia conferita de aceasta inregistrare, si cu totul altceva este apararea/paza permanenta a bunului. Nici in materia drepturilor de proprietate industriala, in domeniul marcilor mai exact, lucrurile nu stau altfel. Ca si o casa, o marca este un bun: necorporal - e adevarat - spre deosebire de casa, dar de multe ori la fel, sau poate chiar mai valoros decat aceasta. Potrivit actualelor prevederi legale din domeniu, unul din principiile protectiei unei marci este acela potrivit caruia "dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea acesteia la OSIM": pentru a beneficia de protectie, marca trebuie sa fie inregistrata (adica trebuie sa fie inscrisa in Registrul National al Marcilor, tinut de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci). si pentru ca este mai interesant ca un principiu sa aiba cel putin o exceptie, marca notorie reprezinta exceptia de la principiul protectiei prin inregistrare: adica marca notorie este protejata, chiar daca nu este inregistrata. Apararea marcilor notorii (neinregistrate) este insa apanajul titularului acesteia. OSIM nu poate apara din oficiu o marca notorie, datorita regulii potrivit careia "cine invoca notorietatea este tinut sa o dovedeasca", iar OSIM nu detine astfel de dovezi, decat in masura in care titularul marcii notorii i le pune la dispozitie, in procedura de opozitie (care este o procedura postexaminare).


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.