Bombele Capitalei

Bucurestiul este impanzit de adevarate bombe chimice. Rezervoarele cu amoniac, de pilda, folosite in intreprinderi industriale din Capitala in vremea lui Ceausescu, in marea lor majoritate au ramas in functiune si astazi. Unele sunt relativ sigure, altele pot fi oricand tinta unui dement sau a unui posibil terorist. Ca sa nu mai vorbim despre ceea ce s-ar putea intampla in cazul unui cutremur de o intensitate de peste 6 grade pe scara Richter. Desi pare un scenariu greu de imaginat, o astfel de catastrofa nu este deloc o fantasmagorie. Bucurestiul este cea mai periculoasa capitala din Europa, aici fiind concentrati colosi chimici, care pot exploda in orice moment. Daca acest lucru nu s-a intamplat pana acum, nu inseamna ca nu se va intampla intr-o buna zi, daca nu vor fi luate masurile de rigoare. Avertizat asupra acestor pericole, primarul Adriean Videanu a ridicat din umeri. Edilul este mai preocupat de proiecte aberante, care - cum vom demonstra in numerele viitoare - n-au nici un suport legal, decat de siguranta cetatenilor Capitalei.
In ciuda rapoartelor care avertizeaza asupra pericolelor grave care planeaza asupra Capitalei si a riscurilor la care sunt expusi sute de mii de bucuresteni, primarul general Adrian Videanu nu tine cont de aceste rapoarte si nu are nici un plan de actiune in cazul tragic in care o astfel de catastrofa ar avea loc. Preocupat de borduri inutile, dar scumpe, de asfaltari de mantuiala, dar profitabile, de mamutul "Chatedral Plaza" si alte afaceri derulate spre disperarea bucurestenilor si bunastarea unor afaceristi PD, Videanu nu se implica in adoptarea unor masuri care macar sa limiteze numarul victimelor in cazul unor dezastre cauzate de existenta sau transportul unor substante periculoase. Prin "grija" lui Videanu, oricand in Bucuresti este posibila o tragedie de genul "bombei pe roti" care a explodat la Mihailesti, ucigand oameni.
30 de tinte cu amoniac
In toate cele sase sectoare ale capitalei si in Sectorul Agricol Ilfov sunt peste 30 de asemenea bombe chimice. Zeci de mii de persoane ar muri si alte sute de mii ar fi intoxicate cu amoniac in cazul unui accident. De la patinoarul artificial "Mihai Flamaropol" pana la falimentara fabrica Fulgerul din comuna Bragadiru, exista tot atatea surse potentiale de moarte prin asfixie sau de raniri grave prin arsuri sau degeraturi. "Harta" acestui adevarat "front chimic" este publicata, in exclusivitate, de ZIUA. La aceste adevarate bombe chimice se adauga o sumedenie de alte bombe pe roti, reprezentate de cisternele, romanesti sau straine, care traverseaza Bucurestiul, pline cu diferite substante periculoase si despre a caror incarcatura autoritatile nu stiu nimic.
Capitala ar putea disparea
Amoniacul, conform Regulamentului tip al Organizatiei Natiunilor Unite care contine lista de marfuri periculoase "aplicabila modurilor de transport terestre", este un gaz corosiv extrem de periculos. Astfel, amoniacul - lichefiat sau solutie, este atat de toxic incat poate fi mortal atunci cand este inhalat sau absorbit prin piele. Conform "Ghidului masurilor de urgenta" intocmit de specialistii Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), vaporii de amoniac sunt "extrem de iritanti si corosivi". De asemenea, "contactul cu gazul sau gazul lichefiat poate provoca rani grave, arsuri si/sau degeraturi, un foc poate produce gaze iritante, corosive si/sau toxice iar apele provenite de la stingerea incendiului pot polua solul si subsolul".
Asa cum arata rapoartele specialistilor, cea mai grava problema a Capitalei, in cazul unui seism cu o putere de peste 7 grade pe scara Richter vor fi sutele de unitati cu risc de poluare chimica, in primul rand, nucleara sau de producere a unor incendii. In plus, infrastructura macinata a subsolului Capitalei - cum sunt retelele de gaz vechi de peste 40 de ani, cele peste 50 de centrale termice de cartier construite cu multi ani in urma, ar putea rade, efectiv, Bucurestiul de pe fata pamantului.
Clor, acid sulfuric si clorhidric
La cele peste 30 de locatii in care se gasesc "bombele" cu amoniac, se adauga sutele de tone de alte substante periculoase care se afla in peste 16 puncte ale orasului, astfel incat situatia devine extrem de grava. La agentii economici din Bucuresti exista, in afara celor aproape 30 de tone de amoniac, peste 100 de tone de acid sulfuric si clorhidric, peste 160 de tone de alcool, peste 30 de tone de clor sau derivati din clor si alte substante toxice. Printre firmele care gazduiesc astfel de "arme chimice" se numara Antefrig, Sintofarm, Grivita International, Cico SA, Danone, Chimopar, Policolor, Republica, Sicomed, Sin SA, Stab Bateri, Stiteh, SC Splai, Muntenia SA, Firos SA, Urbis, Continent Marine SA, Triajul CFR, Miorita SA, Sucursala Electrocentrale, situata pe cheiul Dambovitei, pe Splaiul Independentei 227-229, si multe altele.
Moarte sigura si rapida
Conform unor analisti specializati in situatii de urgenta, autoritatile nu sunt pregatite sa faca fata unor dezastre chimice. Pe de o parte din cauza resurselor financiare reduse, dar mai ales din cauza unei proaste organizari. Spre exemplu, autoritatile locale - de la nivelul Primariei Capitalei, al Consiliului General si pana la cel al primariilor de sector, nu pot asigura macar mastile de gaze, numite acum "Aparate de Protectie Respiratorie Autonoma" (APRA), extrem de utile in asemenea situatii de maxima gravitate. Cat despre celelalte echipamente de protectie chimica nici nu poate fi vorba. Dupa cum ne spunea unul dintre analisti, daca intr-un accident urmat de incendiu ar fi implicata o cisterna, rutiera sau feroviara, sau o remorca, locul respectiv ar trebui imediat izolat pe o raza de 1600 de metri in toate directiile. Cine sa execute o asemenea misiune rapid, asa cum s-ar impune, in conditiile traficului "auto-blocant" din Capitala?!, se intreaba, pe buna dreptate, specialistii. In toate scenariile analizate, numarul victimelor in cazul unui asemenea accident chimic porneste de la cateva zeci, in situatia unui singur accident chimic la un obiectiv economic oarecare, pana la cateva mii in cazul unui cutremur major care ar afecta si instalatiile chimice din zecile de intreprinderi bucurestene. (Marian GHITEANU)
Norii de amoniac, scenariu de cosmar
Potrivit Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), principalele substante toxice industriale folosite in mod uzual sunt: amoniacul, clorul, hidrogenul sulfurat, dioxidul de sulf, sulfura de carbon, oxizii de azot, acidul clorhidric, acidul sulfuric, acidul cianhidric si monoxidul de carbon. Este usor de imaginat care pot fi efectele asupra locuitorilor din Bucuresti in cazul unui cutremur de mare intensitate, al unui accident sau chiar al unui atentat. Desi IGSU a elaborat o serie de norme si regului ce trebuie respectate in asemenea situatii, Primaria Capitalei nu a facut nici un efort de a avertiza sau de a informa populatia, asa cum se intampla in toate statele Uniunii Europene.
Astfel, in cazul unui accident chimic de amploare, locuitorii Capitalei sunt condamnati tocmai pentru ca nu vor putea sa interpreteze metodele de alarmare si pentru ca autoritatile nu au alocat suficiente fonduri si resurse pentru combaterea efectelor.
Moarte sigura
In interventia la locul accidentului, metoda obisnuita folosita pentru limitarea dispersarii norului chimic se bazeaza pe realizarea unor perdele de apa. Prin aceasta metoda se asigura si lichefierea unei parti importante a vaporilor, ceea ce duce la neutralizarea acestora. Insa, avand in vedere ca reteaua de hidranti a Bucurestilor este la pamant, este greu de crezut ca interventia autospecialelor de la pompieri va avea efect. O situatie mult mai grava ar fi in cazul in care accidentul s-ar produce din cauza unui seism puternic, ce ar putea duce la blocarea anumitor cai de acces catre focar sau la intreruperea alimentarii cu apa.
Unul dintre scenariile de cosmar pentru bucuresteni presupune dispersarea de amoniac in atmosfera. Potrivit specialistilor, amoniacul se gaseste sub forma gazoasa sau solutie. Este incolor si are un miros intepator, sufocant. Asupra organismului, actioneaza la nivel local, iritand caile respiratorii sau digestive. Este toxic pentru sistemul nervos central si, mai ales, pentru centrul respirator. Concentratiile mari pot declansa edem pulmonar acut, edem glotic, ulceratii la nivelul ochilor, tuse iritativa. Ulterior, in cazul supravieturii pacientilor, pot aparea complicatii bronho-pulmonare. Medicii sustin ca manifestarile clinice dupa intoxicatiile cu amoniac sunt extrem de dure. Astfel, apar senzatii de arsuri ale mucoasei bucale, dureri la inghitire, varsaturi mucoase si cu sange si colici abdominale. Se merge pana la afectarea activitatii cerebrale, starea de coma instalandu-se foarte rapid, chiar la cateva ore. Intoxicatiile puternice (in special in cazul copiilor sau batranilor) sunt mortale, chiar daca se incearca tratarea pacientilor.
Pana in prezent, in Romania, au avut loc trei accidente grave sau incidente care s-au soldat cu intoxicari cu amoniac. Mai precis, in anul 1987, s-a luat decizia de a se inchide sectia de rasini a Combinatului Chimic Victoria, dupa ce foarte multi muncitori au murit din cauza unei forme grave de cancer. Doi ani mai tarziu, locuitorii unui sat dobrogean au suferit o forma grava de intoxicatie cu amoniac gasit in pesticide. De asemenea, in 1990, un rezervor cu amoniac de la Nitramonia Fagaras a explodat, intoxicand mai muti muncitori.
Avertizarile IGSU
De-a lungul timpului, specialistii din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta au elaborat o serie de reguli si norme ce trebuie aplicate in cazul unor situatii prezentate mai sus. Una dintre ele se refera la avertizarea populatiei in caz de accident chimic: "Introducerea semnalului de alarma chimica (5 impulsuri a 16 secunde cu pauza de 10 secunde timp de 2 minute) este obligatorie si trebuie sa se faca in primele 2 minute de la declansarea accidentului; se instiinteaza si alarmeaza toti agentii economici, institutiile publice si populatia din zona letala". Singura problema este ca populatia nu stie sigur cum suna aceasta alarma si sunt putini cei care vor lua in serios sunetul unei alarme. De asemenea, este greu de crezut ca locuitorii stiu exact cum sa rectioneze in asemenea situatii, cum sa se fereasca si cum sa acorde primul ajutor victimelor unui accident chimic. Vina apartine autoritatilor locale din Capitala, care ar fi trebuit sa lanseze campanii de informare. (Marius BATCA)

---

Despre autor: