Puterea "partidelor istorice" la alegeri

Dupa trucarea alegerilor din 1946, democratia traditionala din Romania, fondata prin institutiile de la 1859, dispare. Partidul Comunist devine forta dominanta, incepand sa-si inlature prin intimidare adversarii. Insa ""partidele istorice"" erau deja la acea data in mare declin, abia putand sa-si intocmeasca liste electorale complete. 1946 - ultimul an al societatii traditionale
Pentru ""partidele istorice"", ""renasterea democratiei"" ulterioara loviturii de la 23 august 1944 a insemnat in realitate doar reactivarea politica a liderilor. Conducerea centrala pierduse contactul cu masele, deoarece din februarie 1938 partidele nu mai functionasera legal. Atat Carol al II-lea, cat si Ion Antonescu tolerasera activitatile politice ale liderilor implicati in ""jocuri de culise"", membrii de rand ai organizatiilor fiind in fapt inactivi. National-taranistii si liberalii nu dusesera ""activitati subterane"", asemenea legionarilor si comunistilor. La indicatiile liderilor, membrii din teritoriu asteptau pasiv renasterea institutiilor constitutionale, pentru a reintra in politica. Razboiul nu a adus normalizarea mult asteptata, iar comunistii, protejati de Armata Rosie, au sabotat refacerea structurilor judetene ale PNT si PNL. TARANISTII, IN IMPAS. In perioada guvernelor Sanatescu si Radescu, liderii national-taranisti s-au preocupat cu prioritate de controlul asupra parghiilor guvernarii. N-au dus o campanie de ""racolare"" de noi membri in partid. Bazandu-se pe simpatia interbelica fata de organizatie si pe suportul masei de cetateni ostili prezentei Armatei Rosii in tara, romanii care nu fusesera in perioada interbelica adeptii lui Maniu ii acordau credit politic datorita pozitiei anticomuniste. Dupa 6 martie 1945, activitatea locala a PNT-ului a incetat, deoarece partidul nu se mai afla la guvernare. Iuliu Maniu a fost singurul national-taranist vizibil, prin modalitatea deselor sale vizite la reprezentantii diplomatici anglo-americani de la Bucuresti. Ultimul eveniment politic anterior anuntarii alegerilor in care national-taranistii s-au remarcat a fost manifestatia proregala de la 8 noiembrie 1945. Insa replica dura a autoritatilor a descurajat manifestatiile publice viitoare. NOI RUPTURI. Prin remanierea cabinetului Groza de la 7 ianuarie 1946, PNT-ul a intrat din nou la guvernare prin Emil Hatieganu - ministu fara portofoliu. Nu el fusese insa omul pregatit de partid, ci Ion Mihalache. Dar comunistii au refuzat prezenta lui Mihalache in executiv. Vazand atitudinea comunistilor, national-taranistii au abandonat ideea participarii la guvernare si s-au mobilizat spre refacerea structurilor de partid locale. Secretarul general al organizatiei, Nicolae Penescu, a trimis dispozitii ca pana la 15 martie liderii locali sa refaca vechile filiale, de la nivelul de organizatie sateasca pana la Congres judetean. In pas cu ""moda"" timpului, taranistii erau indrumati sa puna accent pe organizatiile de muncitori, de tineret si de femei. Reorganizarea nu era deloc facila. Muncitorii fusesera in mare parte integrati in structurile procomuniste, prin intermediul sindicatelor, controlate in intregime de PCR prin Confederatia Generala a Muncii. In privinta femeilor, in partid a existat reticenta, national-taranistii considerand politica exclusiv apanajul barbatilor. In activitatea de reorganizare, Maniu a primit o ""palma"" de la dr. Lupu, vechi opozant al sau in PNT. Acesta solicitase chiar sefia partidului in februarie 1945, dar renuntase, vazand ca Maniu era sprijinit de anglo-americani. Insa in ianuarie 1946 relatia celor doi s-a incheiat, deoarece Ion Mihalache fusese desemnat initial pentru a intra in guvern, si nu dr. Lupu. Acesta din urma s-a desprins din organizatie, fondand Partidul Taranesc-Democrat. Ruptura deloc neinsemnata, cum sustineau liderii ""aripii"" Maniu, dr. Lupu reusind pana in vara sa aiba filiale in 51 din cele 58 de judete ale Romaniei. STRATEGII DE CAMPANIE. Dupa publicarea Legii electorale in Monitorul Oficial, la 15 iulie 1946, secretarul general Nicolae Penescu a trimis instructiunile de campanie. Pana la 10 august organizatiile judetene aveau obligatia sa-si trimita listele de candidati. Trebuia sa aiba in vedere si includerea unor muncitori si femei, pentru a contrabalansa metodele folosite de guvern. Intocmirea listelor nu era o operatiune facila, deoarece autoritatile locale politienesti faceau presiuni asupra simpatizantilor PNT. Constienti de viitoarele abuzuri ale guvernului, national-taranistii din teritoriu erau indrumati sa pregateasca si strategii pentru apararea corectitudinii votului, dar si a campaniei electorale. Responsabilii misiunii erau tinerii din ""garzile Maniu"", care ii insoteau pe liderii locali pe teren. Existenta acestor ""garzi"" a fost exploatata de guvern, care acuza PNT-ul ca se pregateste de ""revolutie fascista"". LIBERALII, IN AGONIE. Partidul National Liberal a fost mult mai afectat decat PNT-ul de suspendarea activitatii in timpul regimurilor lui Carol al II-lea si Antonescu. Dupa 23 august 1944, comunistii au reusit sa produca o spartura puternica in organizatie, prin atragerea lui Gheorghe Tatarescu in FND (februarie 1945). Vechiul partid liberal a ramas sub conducerea lui Dinu Bratianu, care a facut tandem cu Iuliu Maniu pentru ""apararea democratiei"". Insa reintrarea la guvernare in ianuarie 1946, prin Mihail Romniceanu, nu a readus mobilizarea asteptata. Simpatizantii de la nivel local ramaneau fideli principiilor liberale, dar activau ""pe tenen"" pentru refacerea filialelor. Tocmai de aceea, dupa publicarea legii electorale PNL-ul nu a putut sa intocmeasca liste complete in toate judetele tarii. IN ALEGERI, OPOZITIA, DEZBINATA

---

Despre autor: