Cultura intamplatoare

DRAMA PROFESIONALA a carturarului care nu mai putea sa citeasca din cauza ganditului. La tot ce incepea sa citeasca, gandirea ii devenea atat de analitica, incat nu reusea sa inainteze si abandona lectura inainte de a termina prima fraza. O lua cum s-ar spune inaintea autorului, devenea mai creativ decat se cuvenea sa fie un cititor. E un necaz sa fii peste poate de imaginativ, sa fii altcumva decat o cer momentul, contextul, traditia. Drama si mai mare a violonistului care s-a pregatit sa fie solist, care exerseaza zilnic sapte-opt ore in conditia de solist, dar canta toata viata in orchestra.
CURSA FRENETICA a spermatozoidului care ajunge primul la ovul, care il fecundeaza in triumf, spre dezolarea celorlalti sapte milioane de spermatozoizi porniti la lupta cea mare si din triumful caruia vine pe lume un dobitoc. E de discutat consecintele oricarei victorii. De treizeci de ani ma tot gandesc la un film documentar despre exodul lemingilor polari spre sud, cand se topesc gheturile si da coltul ierbii. Miliarde si miliarde de soricei flamanzi o iau la picior, cei mai sanatosi in primele randuri, cei mai obositi in ultimele. Din elicopter se vede cum pamantul e acoperit cu o patura vasta, miscatoare, ca si cum i s-ar duce la vale un strat. Dar la sud apare oceanul si vitejii sunt impinsi in apa de cohortele de slabanogi, care si ei tot spre sud alearga. Acestia supravietuiesc si din ultimii clasati se nasc urmatoarele generatii de selectati care o sa se grabeasca sa ajunga primii la ocean, ca sa se inece asternand si pe ape aceeasi patura forfotitoare de soricei polari bezmetici.
CULTURA GENERALA, cu care atatia compatrioti se falesc, cand vine vorba sa ne comparam cu Occidentul,
nu-i totusi decat farama de cultura ajunsa intamplator in Est de la pranzurile Vestului. N-ar trebui sa se cheme generala, ci cultura incidentala, intamplatoare. Absolventul roman de liceu e mai bun ca absolventul francez la cultura risipita. Pe aceea cu adevarat generala, francezul o are oricum la dispozitie, cand si cum pofteste.
TOT MAI DES trebuie sa ma intind in pat dupa ce lucrez o vreme. La doctori am fost,
n-am nimic, prin urmare trebuie sa ma duc la un tamplar. Problema s-ar putea sa fie la pat.
JELANIA mai degraba resemnata decat revoltata a unui barbat: prima sotie s-a numit Rodica, a doua tot Rodica. Bunica era Rodica, iar colega de birou, cu care o insela pe cea de-a doua Rodica, i-a devenit amanta dintr-un soi de fatalism onomastic: se numea Rodica. ""Acum - zice el - imi place mult o alta colega, dar nu indraznesc sa-i vorbesc, deoarece se numeste Violeta. Am senzatia ca fortez soarta, ca pasesc intr-un necunoscut care-mi poate fi si o nenorocire. Soarta mea e la Rodici.""

---

Despre autor: