Pentru ca mama sa a plecat in strainatate sa castige bani pentru plata restantelor la intretinere, s-a hotarat sa-si gaseasca si el de lucru, pentru a nu mai fi nevoit sa ""cerseasca"" dreptul la o viata normala.

S-a saturat sa iasa in oras doar cand li se face mila celorlalti de el. Pensia de un milion si jumatate de lei nu-i ajunge nici de mancare, daramite sa-i plateasca pe cei care ar putea sa-l scoata pe brate, pe strada....
CONDAMNAT. Ionel-Emanoil Andronache are 24 de ani si e din Pascani. A paralizat in urma unei operatii facute pe cand avea 4 ani. Diagnosticul sau este paraplegie flasco-spasmodica sechelara postcompresiune medulara. Dupa interventia chirurgicala, timp de un an a stat la spital intr-o structura imobila din gips. Apoi a urmat un dificil program de recuperare, si-a revenit putin, reusea sa mearga greu, a fost la scoala o perioada, dar boala a revenit cu putere si l-a tintuit la pat. De atunci au inceput necazurile. Parintii nefericiti l-au purtat in carca peste tot. Ionut si-a purtat crucea, cum singur spune, sperand ca intr-o zi se va face bine. De curand a primit un certificat prin care este anuntat, oficial, ca afectiunea este fara leac. El a aflat insa de pe Discovery ca ar exista o clinica in lume, undeva in SUA, unde, prin psihoterapie, bolnavi mai grav ca el s-au pus pe picioare in mod miraculos.
""VREAU SA MUNCESC"". Insanatosirea e un vis. Ionut ar dori mai degraba sa scape de umilinta de a nu avea bani pentru un trai modest. Ar vrea sa castige demnitatea de a-si asigura singur existenta. ""As face orice mi s-ar da de lucru si chiar daca acum nu ma pricep. As fi nespus de fericit daca mi s-ar oferi sansa de a face o facultate, limbile straine imi plac foarte mult"", spune Ionut.
INCHISOAREA. Ionut se multumeste cu putin. Cel mai fericit eveniment din viata sa a fost acum trei ani, cand o fundatie i-a adus scaunul cu rotile cu care poate merge singur la toaleta. Chiar daca ii este destul de greu, Ionut isi spala singur hainele si face de mancare. In restul timpului lucreaza pe computer, inscriptioneaza CD-uri, face tehnoredactare. Strange banii necesari evadarii din inchisoarea vietii lui - camera in care a fost condamnat sa traiasca. Nu se gandeste nici o clipa ca ar putea sa se vindece, ca ar putea capata banii necesari sa mearga la clinica visurilor sale. Recunoaste ca ultima lui bucurie a fost acum cateva luni, cand a mers cu un prieten la cumparaturi la Mall. Ionut nu-si condamna semenii care vorbesc despre el pe la spate, isi rad in barba si-l arata cu degetul. Este recunoscator Domnului ca a fost milostiv cu el si l-a lasat in viata. Intoarce si celalalt obraz celor care rad atunci cand il vad in carucior, gandind ca intr-o zi va iesi din toata aceasta situatie. Va capata un serviciu si atunci nu va avea nimeni nici un motiv sa se distreze pe seama lui. Dimpotriva. Insa numai daca se va gasi cineva sa-l ajute.