Traim intr-o lume a ciudateniilor. Una din acestea este ideea ca avem nevoie de o alta generatie care sa ne scoata din groapa in care incet-incet ne scufundam. O generatie asteptata, de "specialisti", unul mai extraordinar decat celalalt. In numeroas
Traim intr-o lume a ciudateniilor. Una din acestea este ideea ca avem nevoie de o alta generatie care sa ne scoata din groapa in care incet-incet ne scufundam. O generatie asteptata, de "specialisti", unul mai extraordinar decat celalalt. In numeroase pagini din ziare am putut vedea privind spre noi chipuri tinere, fara zambet, ametite parca de propria seriozitate. Sau a momentului fotografierii. Asa a fost aruncat pe piata asa-zisul "cult al specialistului". Cel care face posibil "declinul inteligentei", dupa cum spunea Al. Paleologu, declansand o tema majora a reflectiei sale despre lumea in care traim. Dar specialistii nu cred ca sunt foarte interesati de reflectiile lui conu Alecu. Nici n-ar avea de ce sa fie. Doar nu "s-au intors masina lumii!"... Privita de aproape, "salvarea", gasita de colegii din presa (ma rog, societatea civila, daca doriti) nu pare a fi decat o zicere pur estetica. Daca am incepe chiar cu tinerii specialisti in presa, am putea vedea care este marele succes al acestei generoase intreprinderi. Marea noutate, marea schimbare este ca unele ziare serioase s-au transformat peste noapte in jalnice publicatii de tip "magazin", care aspira sa fie numite "tabloide". Nu sunt. Fiindca daca vor avea curiozitatea de a le compara pe ale lor cu cele din Anglia, spre exemplu, vor afla ca diferenta este imensa. Mi-a placut sa cred ca in Ardeal genul tabloid-manele nu prinde, din motive lesne de imaginat, dar "specialistii" a doua trusturi de media, unul strain si altul autohton au hotarat ca ii trebuie si Clujului acest fel de presa. Astfel, tineri jurnalisti pe care-i cunosc, talentati si responsabili, care pana mai ieri tratau subiecte extrem de serioase, investigatii, analize politice sau economice de exceptie, interesati de independenta jurnalistului, de libertatea de a alege subiecte sunt acum pusi sa caute cele mai mici preturi la produse de larg consum, sa scrie cu convingere despre cele mai tari pozitii sexuale ori despre femei insarcinate cu patru gemeni, in "ziare de 15X10 centimetri". Nu sunt intru totul de acord cu d-l Pavel Lucescu, care in "Cotidianul" spunea ca "...vorbim mai degraba despre multa ipocrizie ambalata frumos in termeni de morala si deontologie, iar marea masa a ziaristilor absolut liberi din Romania e formata din nulitati". Cred, insa, asemeni d-sale, ca lucrurile care nu merg in presa actuala se datoreaza prea putin vreunei lipse a libertatii de constiinta, ci mai mult incompetentei si lipsei de self respect. Daca nu de mult, in cadrul organizatiilor de jurnalisti ale Clujului si chiar pe forum-uri de discutii se discuta aprig despre libertatea de constiinta, acum, faptul ca aceiasi ziaristi sunt in situatia de a face (un fel de) presa care cred eu ca este sub demnitatea si talentul lor, nu mai constituie o problema care tine de constiinta jurnalistului si ca atare nu se discuta. Poate ca nu e chiar nimerit a compara un anume stil de a face presa cu manelele. Dar a nu tine seama de traditiile si istoria presei din Romania si a cobori inadmisibil nivelul demersului jurnalistic scris seamana foarte mult cu a trece, ca ascultator de muzica clasica la manele. Personal nu cred ca lucrul acesta se poate intampla. Cum nu cred, cel putin in Ardeal, in viitorul ziarelor de tip "vocabular subtabloid". Si, mai ales, nu cred ca ziaristii adevarati vor admite sa "se specializeze" in genul acesta, sub-jurnalistic. Cel mai recent "succes" al presei tabloide a fost faptul ca homosexualii au fost agresati in Piata Unirii, la Gay Parade-ul de sambata. Felul in care "specialistii media", de aceasta data cei din televiziuni, au "pregatit" publicul a fost pe masura geniului generatiei pe care o astepta unii. Cei care uita ca acesti minunati tineri au si ei o anume istorie, care nu incepe doar o data cu eliberarea certificatului de nastere al acestora, uita, de fapt, esentialul. De cele mai multe ori ei sunt chiar fiii si fiicele parintilor lor, oameni care au trait cum au putut, in aceeasi inchisoare comunista, care au avut aceleasi idealuri, mai mici sau mai mari. De obicei, daca stai de vorba mai mult de o jumatate de ora cu un tanar (fie el si specialist-genial) poti sa-ti dai, cu usurinta, seama cum arata sau cum au aratat parintii acestuia. Nu este o vorba goala cea care spune ca in cei sase-sapte ani "de acasa" se compune viitorul om, in partile lui cele mai adanci si esentiale. Poate ca e bine sa mai vorbim si despre cat de geniali, curati si nemaipomeniti au fost inaintasii nostri. Si apoi vom vedea ce am putut invata de la ei. Mai ales acum, cand TVR vrea, cu tot dinadinsul sa ne gadile orgoliul national, prezentand modele ale romanilor, de care daca am auzit, suntem pe cale de a le uita, fara nici o umbra de indoiala sau regret.
Despre autor:
