Amicala paruiala cotidiana

Spectacolul paruielii aproape cotidiene dintre PD si PNL ar putea parea interesant si pe alocuri chiar amuzant pentru un observator neutru (un sri-lankez cu umor, de pilda, daca, prin absurd, el ar fi preocupat de viata politica din Romania); pentru noi, insa, cei din proximitatea lui, a devenit obositor si jenant. Ma-ntreb, retoric, desigur, ce s-ar intampla daca pedistii si liberalii nu s-ar simti supravegheati de ochiul atent de la Bruxelles; mama, pe langa bobarnacele, piedicile lejere pe la spate, suturile in fund, pumnii discreti in coaste de-acum, la ce macel, la ce carnagiu reciproc am asista! si ca in bataile din "saloon"-urile western-urilor clasice, cafteala ar deveni generala si scaunele, sticlele, candelabrele zburand intre Cotroceni si Palatul Victoria (si invers) s-ar sparge si in capul pasnicilor unguri si-al loialilor conservatori - frumosii, onestii parteneri de Coalitie ai Aliantei. Asa de onesti ca n-ar fi exclus sa traga ei primul foc.
Exista si eventualitatea (mica, ce-i drept, dar exista) ca pana la urma si oficialii occidentali sa se sature de satra asta carpato-danubiano-pontica si, precum unor infractori marunti, sa ne amane intrarea in Uniunea Europeana sau chiar sa ne-o bareze pe termen nelimitat. Si desi n-am avut niciodata o parere prea buna despre clasa noastra politica, nepasarea vecina cu nesimtirea si pana la urma cu inconstienta de care dau dovada in zilele acestea principalele partide aflate la putere ma oripileaza de-a dreptul, ca pe orice om de buna credinta. Si sa nu se mire distinsii politicieni daca intr-un viitor nu prea indepartat, pe acest fond de lehamite generala, partidul lui Vadim va strange suficiente procente ca sa nu poata fi ignorat si sa dicteze cine sa fie aruncat peste bord si cine nu.

---

Despre autor: