Vizavi de Cismigiu

Am privit cu speranta instalarea lui Videanu vizavi de Cismigiu. Basescu nu a lasat nimic in afara amintirii unui spectacol mediatic transferat intre timp la Cotroceni. Nici un primar nu a fost vrednic. Orasul s-a delabrat continuu, interesele locuitorilor au fost sistematic ignorate. Politicienii si birocratii si-au vazut linistiti de invarteli. Daca banii alocati asfaltarii ar fi fost folositi corect, imi spunea un bun cunoscator al situatiei, Bucurestiul ar fi fost asfaltat de sase ori. S-au facut mari averi din contracte oneroase cu Primaria. Cateva firme cu protectii inalte au apucat grosul, dar si cateii ei mai mici au dus-o si o duc si mai bine. Afacerea merge unsa si nu vrea deloc sa capituleze nici sub primariatul lui Videanu. Exemple avem chiar in aceste zile, cu edificii futuriste plasate unde nu trebuie. Clientela politica, finantatorii de campanii, isi cer "drepturile". E ca un stat in stat, cu reguli si ierarhii proprii, cu dijmuiala pe fiecare contract. Se vorbeste de spagi colosale, de aranjamente intre consilieri si patroni de firme agreate de primarii, de licitatii trucate. De fapt cei care candideaza isi propun sa puna mana pe aceste slujbe banoase, nu sa serveasca locuitorii. Ei lasa maruntisul salariilor la partid si grosul provenit din ciubuc ia drumul buzunarului propriu. Toata lumea multumita, si partidul, si alesul. Daca DNA ar verifica averile amploiatilor care misuna prin primarii, cred ca s-ar prabusi toata administratia - ca blocul Carlton la cutremurul din 40.
Nu e de mirare ca nimeni dintre alesi nu a vorbit despre spiritul acestui oras, despre sufletul, memoria lui, despre patrimoniul istoric si cultural. Comunitatea bucurestenilor a reactionat sporadic pana acum, pentru ca intai de toate ea trebuie sa se refaca dupa mai mult de o jumatate de secol de absenta. Actiunile agresive ale Primariei din ultima vreme au reanimat bucurestenii. Comunitatea arhitectilor, a istoricilor, zone largi din societatea civila sunt ingrijorate si au inceput sa reactioneze. Daca primarul continua, ii prevad zile negre. Altfel, daca lasam lucrurile asa, ar trebui sa cerem primariei sa largeasca putin, anume cu un milion de custi, gradina zoologica, ne mutam noi acolo si aducem animalele salbatice sa populeze orasul. Asta face diferenta dintre om si animal, sufletul. Trecutul unui oras e sufletul lui. Oamenii lui mari, bisericile, locurile, pietele, cafenelele, teatrele, casele unde s-a facut istorie. Totul pare sa se reduca vizavi de Cismigiu la afacerile de care vorbeam. Fara suflet, un oras e un desert. Or, interventia de langa Catedrala Sf.Iosif, cea de langa Biserica Armeneasca, desfigurarea locului unde a fost Teatrul National, planuita sistematizare a Pietei Palatului, sunt asemenea operatii de smulgere a inimii din piept. Logica banului, a afacerilor - sunt de inteles, dar nu cu pretul mutilarii orasului. Si asa au fost prea mari pierderile. Ce mai avem trebuie sa pastram. Peste tot in lumea civilizata se apara cu fermitate patrimoniul, memoria. E tot ce au, e tot ce avem. Fara trecut suntem niste zombi. Bucurestiul este deja traumatizat de experienta din anii 80 cand Ceausescu a daramat o cincime din oras. Cartiere intregi, toate din zona veche, istorica. Nu cred ca lumea va mai accepta sa se trezeasca cu constructii aiurea in locuri sacre fara sa reactioneze. Edilii nu par sa fie constienti de aceasta realitate, de vreme ce s-au vazut luati pe nepregatite de oprobriul opiniei publice. Orasele au un trecut, un patrimoniu, sensuri ascunse ale locurilor, un suflet al lor care trebuie pastrat. Logica banului, a comisionului, a deservirii clientelei politice, a aranjamentelor profitabile inca prevaleaza vizavi de Cismigiu. Sa spunem acestor domni ca istoria, cultura sunt cele mai mari atractii turistice si ca aduc foarte multi bani. La Bucuresti s-a pornit intr-o directie gresita. Trecutul nu trebuie mascat, cum facea Ceausescu cu bisericile pe care le ecrana cu blocuri. Apropo: ce se mai intampla in Centrul istoric, dupa gestul curajos al unui primar, care a interzis circulatia auto in zona ca sa salveze ce se poate salva de la prabusire? Videanu ar trebui sa actioneze energic, cat mai e timp, in loc sa ne ofere viziuni urbanistice futuriste, bune de adormit copiii. Sunt orase in lume care traiesc aproape exclusiv din exploatarea patrimoniului lor. In secolul XXl cultura si turismul aferent sunt cea mai mare afacere. Sa nu distrugem ce mai avem ca ne condamnam nu doar la o saracie sufleteasca, ci la saracie pur si simplu. Refacerea Centrului istoric este o afacere mai buna decat Esplanada - daca e sa vorbim de bani. Videanu trebuie sa se decida. Vrea sa continue pe marii primari ai Bucurestilor, Pache Protopopescu, Barbu Delavrancea, Vintila Bratianu, C.F. Robescu, Dem. I. Dobrescu, sau pe Ion Dinca si Gh. Pana ? Alibiul celor din urma era ca au construit noua Casa a Poporului, in locul unor "vechituri". Acelasi argument il auzim si astazi din pacate. Multumim frumos, nu ne trebuie.

---

Despre autor: